Nu suntem decat simpli actori pe scena vietii.

Poveste fara nume…

era seara. cineva o astepta infrigurat in parc. era inca una din acele seri in care cei doi isi reintalneau privirile,isi reuneau buzele,trupurile,si formau un singur intreg.

oare isi poate face sperante? nu stie,doar ii place sa se gandeasca in prezent,sa traiasca fiecare clipa fara sa se mai intrebe de ce un anumit lucru se intampla.

sarutul lui atat de pasional o facea sa creada ca ea este unica,mainile lui reci ca gheata ce usor ii alunecau pe spatele fierbinte o faceau sa tresara la fiecare mica atingere : ” – mi-e frig,ai mainile sloi!…” ” – stiu,vreau sa ma incalzesti tu!”

au fost singurele lor cuvinte din acea seara. a fost singura data cand cei doi si-au auzit pentru prima si ultima oara vocea tremuranda. si nu este iubire,e doar o poveste al carui sfarsit nimeni nu il cunoaste.

este iluzia celor doi,inca de cand s-au cunoscut,este dorinta lui si speranta ei. este visul amandorura si iluzia fiecaruia.

si ce mai conteaza oamenii ce trec prin fata lor,atunci cand el, infrigurat isi ascunde nasucul in geaca ei,si o pune sa stea pe picioarele lui,doar ca ea sa fie protejata de sagetile reci ale iernii?

e atat de dulce si totusi,uneori da dovada ca este doar un copil. chipul lui jucaus ascunde multe,nu se stie ce ganduri ii pot trece prin minte,dar ea il cunoaste mai bine ca oricine. stie ca orice cuvant spus de el este profund. datorita lui a invatat sa citeasca printre  randuri.

este povestea lor,povestea a doua frunze ce s-au reintalnit pe solul umed al iernii.

si ningea…si fulgii de zapada se lipeau usor de parul ei…ajungeau usor pe geaca lui…si desi era frig,desi tremurau,au ales sa stea impreuna,au ales sa nu plece,au ales sa mai stea inca cinci minute in locul lor dintotdeauna.

este iluzia lor,este placerea amanorura…

este doar o poveste ce nu are nume,n-are capat,doar suspine…

Anunțuri

2 responses

  1. Alex

    o poveste cu multe subintelesuri. dar scrisa foarte bine de acest povestitor minunat! Chiar te pricepi la astea….dar cred ca tu stiai!

    15/01/2010 la 12:51 PM

  2. Andrei

    Tin sa te anunt ca asta e preferatea mea pana acum:), si ti-am mai zis eu tie, raman cu gura deschisa cand citesc , pur si simplu nu stiu ce sa zic

    20/01/2010 la 9:16 PM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s