Nu suntem decat simpli actori pe scena vietii.

Archive for Iunie, 2010

♦ Cu cuvintele mele…

stau singura cu gandurile mele si abia acum realizez cat de fericita pot fi. chiar si cu atatea obstacole in cale,inca imi regasesc miezul ala de speranta sa mai pot zambi. inca mai am copilaria aia in mine,sa ma ascund de o picatura de ploaie ce se scurge de pe frunze,inca mai am puterea sa ofer liniste celor din jurul meu si sa ii fac sa se simta bine in prezenta mea,chiar daca eu poate nu ma simt ok. cred ca abia acum realizez ca,dupa mult timp,imi mai gasesc forta sa pot sa spun „uite,chiar am realizat ceva azi”,dincolo de toate esecurile de pana acum sau nervii pe care involuntar ii acumulez cu fiecare ora ce trece. pana la urma si asta e normal,nu ar mai fi firesc sa nu am nicio grija,sau sa stau relaxata,ca si cum nimic nu ar urma sa se intample sau nimic nu s’ar fi intamplat. e ceva’ul ala care te mai trezeste un pic din visare si iti dai si tu seama ca traiesti. astazi,nu stiu ce a fost cu mine,dar am simtit ca treptat ma eliberez de toata energia aia negativa ce pusese stapanire pe mine,inca de cand m’am trezit. ieri a fost groaznic,imi venea sa plang din orice nimic,chiar si graiul mi se schimbase. un prieten mi’a spus ca mi s’a ingrosat vocea,ca sunt ingrijorata de ceva. isi daduse seama ca e ceva in neregula cu mine. m’am uitat la el surprinsa,penru ca nici eu nu stiam ce aveam. intr’adevar,el imi observase starea nasoala in care eram si a facut tot posibilul sa imi revin. l’am apreciat si continui sa’l apreciez pentru asta. si astazi,nu stiu,a fost ceva aparte. poate si timpul ala petrecut cu persoana potrivita,si mai ales faptul ca aveam cu cine vorbi si ca puteam sa fiu eu,fara sa ma prefac si sa imi spun ofurile exact asa cum erau ele. fara sa ma tin de povesti sau sa incerc sa par ce nu sunt. ma uitam ca vorbeam atat de detasat si atat de calm,nici nu mai imi dadeam seama ca,cu cateva ore inainte,eram un pachet de nervi. vezi tu,chiar si iesitul asta in natura,faptul ca nu mai stau inchisa in casa,si ca sunt libera,macar 3-4 ore si ca nu mai sta nimeni sa imi urmareasca fiecare miscare imi da un sentiment de bine. si una peste alta,parca e altfel cand vezi ca aproape toate intra pe fagasul ala pe care ti’l doreai de mult. chiar si faptul ca ai cu cine sta de vorba,ca ai acolo pe cineva sa’ti fie aproape cand ai nevoie,si ca te intelege,iti simte fiecare stare,pentru ca si el,la randu’i a trecut prin ele,conteaza foarte mult. in sfarsit,pot spune ca simt o oarecare imbunatatire,dincolo de stress’ul zilnic,provocat de anumite persoane. am ajuns deja sa le ignor,pentru ca mi’am dat seama ca nu are sens. sa urasc pentru asta? nu,mi’as face si mai mult rau. prefer sa iau ce e bun din orice,pentru ca doar asa ma simt ok,si ma simt libera, multumita,implinita. simteam nevoia sa imi astern gandurile pe hartie,nu imi imaginam ca voi scrie atat,ca voi spune atatea,dar atunci cand te apasa ceva,sau cand vrei sa marturisesti ceva,o faci pur si simplu. nu stai sa te gandesti de doua ori…


Mi’e dor!

mi’e dor de momentele alea…

mi’e dor de felul in care ma priveai,mi’e dor de surasul ala dulce,mi’e dor de tot ce insemni tu,de tot ce faci,de tot ce spui,si mai ales,cum o spui…

mi’e dor de atingerile alea pierdute,mi’e dor de buzele tale ce tremurau atunci cand ma sarutai,mi’e dor de aerul ala cald si de vantul rece dupa care tanjeam atat de mult…

mi’e dor de locul ala,numai al nostru,mi’e dor de ceasca de cafea impartita in doi,mi’e dor de fumul tau de tigara,mi’e dor de ochii tai blanzi,de vocea ta calda,de mangaierea ta calma…

mi’e dor sa pierd ore in sir admirandu’ti felul de a fi,mi’e dor sa las minutele sa se scurga atunci cand esti cu mine,mi’e dor sa plec undeva departe si sa stiu ca imi va fi dor de tine,pentru ca nu vei fi acolo.

nu vreau sa’mi fie dor de noi,nu vreau sa ma gandesc ca toate astea candva s’ar narui,nu vreau nici macar sa incerc sentimentul ala crunt.

de ce?

pentru ca sentimentul asta de dor si dorinta de  ne revedea candva stiu ca va fi cel mai sublim. pentru ca stiu ca exact acest dor imi tine focul aprins si dorinta ta de a fi langa mine se intensifica pe zi ce trece. pentru ca stiu ca fiecare atingere nu este doar a mea sau a ta,ea doar face parte din noi.

si stii,poate ti se va parea bizar ca scriu toate astea,poate te vei intreba daca despre tine e vorba,poate vei fi nedumerit.

am ales sa o fac,am ales sa o strig in toate cele patru zari,pentru ca stiu ca … defpt nu mai stiu nimic. nu mai gandesc cu ratiunea acum. am scris’o pentru ca asta am simtit. pentru ca asta am vrut sa spun. sa iti spun. am vrut s’o stii inaintea altora,am vrut sa o auzi,soptindu’ti usor la ureche.

da!

mi’e dor!

si sentimentul asta imi da cea mai mare satisfactie…