Nu suntem decat simpli actori pe scena vietii.

Archive for Iulie, 2010

Revederea

aseara a fost una din cele mai agitate,obositoare nopti,dar a fost de departe cea mai placuta de pana acum.

la o distanta considerabila de cei cu care am plecat,am reusit sa evadez din colivia in care sunt nevoita sa mai stau inca 5-6 zile si am iesit sa ma plimb pe malul marii. un total de o ora si jumatate am facut in asa fel incat sa nu fiu deranjata de absolut nimic,am vrut sa fiu singura,doar eu si gandurile mele,nisipul rece si marea inca la o temperatura acceptabila. voiam sa mai vad inca odata luna cum iese grandioasa din mare,de portocaliul ala inconfundabil,cum se inalta pe cer si lumineaza intinderea de apa ca si cum ar inveli’o in staniol. o vazusem acum ceva vreme,defapt o vedeam in fiecare an,dar anul asta am vrut sa o observ in toata splendoarea ei,am vrut sa simt ce era in jurul meu,nu imi doream sa privesc cu ochii,ci cu sufletul.

intr’adevar,m’a calmat foarte mult,am reusit oarecum sa imi pun ordine in ganduri,am avut ceva timp sa ma gandesc foarte bine la deciziile pe care le’am facut si le voi face pe viitor.

stii,sa vad marea,la starea pe care o aveam atunci,sa ascult sunetul valurilor si sa simt amestecul ala de nisip si apa imi dadea un sentiment destul de bizar. era foarte intuneric,dar asta nu ma facea sa imi fie teama in vreun fel. simteam ca eram protejata de niste forte nevazute,aveam o siguranta pe care rareori o am. tigarile ardeau cu neincetare,dar nu erau nicidecum tigari de furie,sau de tristete,poate cel mult de dor. dar fumul lor preluau forma unei dorinte ce candva tu si eu ne’am pus’o. fumul ala parca te inchipuia pe tine tinandu’ma de mana,stand amandoi pe plaja,imbratisati strans,privind cu aceeasi ochi intinderea aia imensa de apa.

mi’as fi dorit sa fii aici,mi’as fi dorit sa pot sa te simt langa mine,sa te aud,sa te vad. nu stiu de ce,dar am impresia ca departarea asta ma va apropia si mai mult de tine. poate e doar o iluzie ce mi’am creat’o pe parcurs,dar ce am simtit aseara gandindu’ma la tine poate confirma asta cu o siguranta de suta la suta.

da,iti simt lipsa si nimeni si nimic nu poate schimba asta.

singurul lucru pe care il mai pot adauga e ca revederea noastra cu siguranta va fi altfel…

Anunțuri

Cu picioarele in nisipul rece

si uite’ma ajunsa in sfarsit in locul in care chiar nu imi doream sa fiu. dar am inceput sa ma obisnuiesc,imi place sa vad ca aproape toate merg cum ar trebui sa mearga,stau si eu linistita si o sa profit de zilele astea la maxim. ca pana la urma,nu are niciun sens sa stau imbufnata ca asa si pe dincolo. pana la urma sunt libera sa fac ce vreau,nu?

de acum,cateva zile,ne citim de la malul marii 😀


Metamorfoza

niste cuvinte in vant,niste dorinte neimplinite,certuri si discutii aprinse,pareri de rau si tipete,regrete si ce doare cel mai tare,sa ii vezi pe cei dragi cum unii se apropie,altii in timpul asta se departeaza de tine. ti se spune ca nu mai esti cum erai,ti se spune ca esti influentat,ca ai „fite de dorobanti”,si ca semeni cu persoana pe care o urasti cel mai mult.

cum sa nu te apuce toti nervii cand tu stii clar ca nu e asa,cum sa ramai calm cand auzi cuvinte care iti aduc aminte iar si iar de toate chestiile care in trecut te’au marcat,cum sa vrei mai mult cand „tu n’ai niciun drept”? cum sa indraznesti macar sa visezi la ceva ce iti fusese promis,dar niciodata indeplinit?

si uite asa trec zile,trec luni,ani intregi in care starea iti persista si te transforma intr’un om cu totul si cu totul diferit. te inraiesti,devii egoist si lumea iti reproseaza asta. dar deja nu iti mai pasa. sunt putini aia care intr’adevar merita sa le fii alaturi. sunt putini aia care ar face orice ca sa iti fie tie bine. si curios e ca nu parintii tai sunt aia,de cele mai multe ori.

si ti’ai fi doit sa nu fii niciodata pus in situatia asta. dar uite ca bazaconii de genul asta iti scot in cale idei,ocazii,persoane de care nici nu te’ai fi asteptat sa te lovesti.

si pana la urma,de ce sa mai te umpli de nervi,sa iti amarasti tu zilele doar pentru ca nu ai ce ti’ai dorit? de ce sa dai unuia si altuia satisfactie prin „durerea/suferinta” ta? ca sa aibe ei de ce sa se bucure? ca au reusit sa iti mai faca inca un rau?

nu e cazul. fii tu asa cum stii ca esti,fii tu asa cum vrei sa fii si cu cine vrei sa fii,fii tu ala cu doua fete,pune’ti tu masca ipocriziei pe chip si lasa lumea,lasa comentariile,lasa tot.

sa „ti se rupa” de tot si de toate,ca pana la urma doar datorita tie ai ajuns ce esti si ai obtinut ce ai!


Un gand zburand,niciun cuvant rostit.

si astazi a fost o minune. nu vreau sa spun cuvinte mari,nu vreau sa mint cu nimic,dar astazi ai avut grija sa ma faci sa ma simt … un inger. a fost pentru prima data cand te’am vazut atat de adancit in ochii mei,cand iti vedeam ochii ratacind in privirea mea fixa.

cu cateva ore inainte ascultam melodia aia,eram pe drum,ma uitam la locurile alea si imi aduceam aminte ca si cu tine obisnuiam sa le strabat,obisnuiai sa iti tii mana pe piciorul meu atunci cand conduceai,si ma rugai sa iti aprind o tigare.

si acum,nu stiu cum ai facut,dar parca ochii iti fredonau aceeasi melodie.

„la orice ceas,la orice pas…”…

si ne’am adus aminte de tot. am rememorat toate momentele alea in doi si timpul se scurgea si tigarile ardeau. dar nu ne pasa. suntem noi,aici si acum,si restul nu mai conteaza.

si cuvintele nu isi mai au sensul,o atingere si o privire spun cu mult mai multe decat ar putea exprima o silaba. te simt dupa cum ma tii in brate,dupa cum ma saruti si stiu ca si tu o simti. o stiu,o simt si o vad in ochii tai. in ochii tai,care pentru prima data s’au umplut de lacrimi. si vreau sa cred ca erau lacrimi de fericire. erau lacrimi de fericire,la fel ca ale mele.

ma uit la tine fix,iti observ fiecare gest al fetei,fiecare expresie a ochilor,fiecare miscare si toate astea nu fac decat sa ma convinga si mai mult de sentimentul pe care il pui,de faptul ca nu regret nici macar o fractiune de secunda pe care am petrecut’o cu tine.

ce ti’am facut?

nimic. absolut nimic. doar ti’am aratat cum vreau sa ma iubesti. dar nici macar asta nu a fost nevoie sa te invat. ai stiut ce imi place.ce vreau de la tine,de ce am nevoie si mi le’ai oferit. ti’ai pus sufletul pe tava in fata mea si ti’ai dezgolit sinceritatea,ca pentru mine sa fii o carte deschisa. si asta am apreciat. asta am cautat. asta mi’ai oferit.

era imposibil sa nu iti raspund cu aceeasi moneda. era imposibil sa imi bat joc de toate astea. de tot ce insemni tu. de sufletul din tine.

mereu imi voi aminti momentele astea. si voi zambi. voi avea ochii plini de lacrimi si un zambet larg pe buze,pentru ca tu ai facut sa fie asa…


♦ Momente si momente …

de ce intotdeauna cele mai frumoase momente posibile tin cel mai putin?

de ce trebuie sa te uiti la ceas sa vezi ca mai ai doar 20 de minute si ochii sa ti se umple de lacrimi doar pentru motivul ca nu ai vrea sa mai pleci,ca il tii strans de mana si regreti ca s’a terminat?

de ce te uiti din 20 in 20 de minute la ceas si vezi cum ti se scurge timpul ca nisipul dintr’o clepsidra,si te uiti cu o privire plina de parere de rau la tot ce a fost? de ce ti se citeste pe chip regretul si spui totul din priviri,fara sa scoti macar un sunet?

si pleci sa te linistesti,renunti la inca un minut pana acasa,doar sa te plimbi,sa auzi greierasii din toiul noptii,sa privesti noaptea si zgomotul ala de seara,dar stii ca lipseste ceva. „tu”. am spus’o amandoi in acelasi timp. am rostit’o amandoi,fara macar sa ne fi uitat unul la altul.

inca 5 minute. te rog. inca un pic. nu mai imi trebuie inca o tigare,desi stiu ca nu voi mai putea fuma. nu mai vreau inca o melodie,desi stiu ca maine poate ii voi duce dorul. nici macar o gura de suc nu mai vreau,desi ma usuc de sete. vreau doar inca 5 minute. inca 5 minute in care sa stau ghemuita la pieptul tau,sa iti simt parfumul si sa vad cum imi citesti toate gandurile doar privindu’ma.

si plec. te uiti la mine cum ma indepartez usor,cum imi port pasii agale spre chin. imi spui „capul sus”. nu pot sa il tin drept. nu pot sa ma prefac ca nu imi pasa. pur si simplu  nu pot si nici nu vreau. imi spui ca eu te’am facut sa fii asa si imi multumesti pentru ceea ce sunt. ma crezi ca am lacrimi in ochi? vezi asta. iar eu iti spun ca nu imi vine sa plang. dar te mint. asa e. fiecare despartire o simt ca un spin in inima. pentru ca te las. pentru ca sunt fortata sa o fac.

si ajung aici. si ma apuc sa scriu ceva ce se voia a fi o bucurie,un sentiment de bine,o declaratie. numeste’o cum vrei tu.

dar aud : „ma deranjeaza ca ma minti”. „iti bati joc de mine,ma prostesti pe fata”. ce mai pot sa spun cand eu stiu ca am zis adevarul,ca nu as putea sa mint,mai ales in situatia asta… si iarasi imi stric sufletul,si iarasi imi aduc aminte toate vorbele spuse si iarasi si iarasi si iarasi…

nu mai zic nimic,nu mai fac nimic,visez cu ochii deschisi si ma inchid in mine si tac. alta solutie nu am.

macar raman cu momentele alea superbe. cu bucurie ca au fost. cu regret ca intotdeauna se termina mult prea repede…


Trist!

Termeni de Căutare

cerul albastru
fara tine
apus de soare in doi
imi este greu si dor
ingeri
jurnalul unei indragostite
sweet kiss
pe plaja indragostiti
ma izolez
ingerii pazitori
soare sangeriu
timpul
infinit albastru
lovers
pasarea phoenix
photos with lovers
contemplez
mi-e dor de noi
adio dragoste
am pierdut-o
adio iubire
sweet kissing
intre doua lumi
lovers
mie dor de tine
vinovatul
lovers kiss
apus de soare love

cam asta scrie lumea pe google ca sa ajunga pe blogul meu. cam asta se intampla in genere celor care sufera. cam asta se vrea a se citi,a se scrie etc. fratilor,chiar devenim o tara de „emo”? chir numai sa ne plangem de mila stim?

pustoaice de 12-13 ani care sufera ca nu au pe nimeni langa ele,dar care se ofera pe tava ca ultimele…nu mai zic ce. fatuci de 15-16 ani care se sinucid ca le’au parasit iubitii si vad in asta un capat de lume,se dezbraca de caracter,isi fac poze asa zise „artistice”,isi pun streangul de gat pentru orice cocalar. cer scuze,dar cam asta e adevarul. peste tot pe net vezi fete care aparent sunt cuminti,dai de hi5’ul/facebook’ul lor si te minunezi de ce gasesti acolo. comentarii cu tenta erotica,poze nud si cate si mai cate. pentru ce? iubitele mele,prin asta nu faceti decat sa va vindeti. zau asa. mai cautand pe site’uri,care intre timp au devenit de „specialitate”,vezi pitziponci si asa-zisii baieti de cartier care nu mai stiu cum sa se dea smecherasi,ca detin masina din tineretea „lui tata” si ca „ei fac bani,nu pierd vremea”. toti sunt niste aparente. daca stai sa ii iei la bani marunti,nu vezi nicio diferenta intre ei. si apoi,fetele se mai intreaba ce au facut sa pateasca ce patesc cand se incurca cu unii ca astia. fetelor,sincer va zic,va meritati soarta! ce satisfactie poate sa va aduca un smecheras de genul asta? nu zic ca iau apararea tocilarilor si baietilor alora care le rusine si de propria umbra,dar mai sunt si alte tipuri de oameni. nu va aruncati unde e apa mai adanca daca nu stiti sa inotati,ca s’ar foarte putea sa picati in capcana. aveti rabdare sa cunoasteti inainte sa luati vreo decizie,aveti rabdare si incercati sa spionati un pic. nu cat sa deveniti agasante,doar cat sa puteti avea incredere completa unul in celalalt. nu de alta,dar mai apoi va smuleti parul din cap,plangeti si suferiti,cititi tot felul de chestii care poate aduc cu ce  fost prin viata voastra si atunci chiar va veti lovi de pragul de jos,pentru ca nu l’ati vazut mai devreme pe cel de sus.

este un simplu sfat,o opinie pe care o prezint,avand in vedere cum au ajuns fetele din ziua de azi.

trist!

si mai trist e ca nu faceti nimic sa va fie mai bine!

cel mai trist:va complaceti in situatiile astea!


Ploaia care va cadea pacatele toate mi le va spala!

te privesc si vad in ochii tai ceea ce poate imi doream sa vad de atata timp,inca de cand visam la un fat-frumos calare pe un cal alb.

vad in privirea ta afectiunea ce mi’o porti,vad senzatia ce o ai atunci cand imi atingi buzele,iti simt caldura si iti aud respiratia.

cine ar fi crezut ca acum as putea sa stau langa tine cu atata seninatate,si in acelasi timp sa am zambetul pe buze,sa nu am nicio grija si sa nu imi pese de ce s’a intamplat sau s’ar putea intampla.

„ploaia care va cadea pacatele toate mi le va spala…”

asta e melodia care ne insoteste intr’o dimineata calduroasa,ne tine pe amandoi in brate,ne astupa urechile,dandu’ne frau liber simturilor.

mai mult nu as avea ce sa mai spun,mai multe nu as avea de adaugat. de ce?

pentru ca fericita,pot striga ca AM TOT!


Intrebari,ganduri,temeri,nevoi

o zi insorita,planuri pentru dupa amiaza,un dus placut,cafeluta langa tine,tigarea la fel. ar parea sa fie o zi perfecta. dar ce te faci cand nu stii incotro sa te imparti,cand toti tabara pe tine cu telefoane si ai vrea sa ai si tu o zi doar pentru tine?

pai ce sa faci? te abtii,si stii ca ti’ar face placere sa iesi cu ei si ai regreta daca pierzi ocazia. asa ca iti lasi rasfatul pentru alta data si te imbraci,te aranjezi ca sa ii multumesti si pe ei si sa iesi si tu din colivia aia nenorocita. dar nu iti pare rau,nici pe departe. te bucuri sa vezi ca vor sa iesi cu ei,ca le face placere prezenta ta si vad in tine un prieten adevarat. chiar si persoane cu care daca ai schimbat doua vorbe in trecut acum iti sunt prieteni. poate nu chiar atat de buni pe cat ti’ai dori tu,dar ii ai si tin la tine.

sunt genul ala de oameni pe cae ti i’ai dorit,sunt serile alea petrecute la un suc intre apropiati,cu discutii peste discutii si cu subiecte de tot felul. de la chestii serioase la glume ce se pierd in toiul noptii si nici nu iti dai seama cum trece timpul.

esti multumit/a ca ai reusit sa faci in asa fel incat sa iti fie si tie bine,ca in sfarsit nu mai esti blocat/a intre 4 pereti si ai multumirea aia in tine cand vezi ca poti sa iesi fara sa ai vreo frica. cine a fost sau este in situatia mea va intelege perfect.

si parca lasi deoparte toate temerile,toate necazurile sau tot ce s’a intamplat sau se va intampla de acum incolo. esti perfect constient/a ca ai tai se tem pentru tine cand se face ora si tu nu esti inca in casa,vezi si tu atatea nenorociri,atatea necazuri care se intampla noaptea,droguri,atacuri,violuri,cate si mai cate. ii intelegi si pe ei,dar stii si tu cat aveai nevoie sa iesi,sa mai uiti.

iesi suparat/a din casa,ca poate alor tai nu le convine ca iesi si ca pierzi timpul cu „vagabonzii/gasca/golanii” dar provoaca’i si intreaba’i ei cum erau la varsta ta? lasa’i sa isi aminteasca si sa vada ca si ei la fel faceau,aveau aceleasi ganduri pe care le ai si tu acum,si vor vedea ca nu le ceri luna si stelele. fa in asa fel incat sa aiba incredere in tine,sa isi dea seama ca poti sa te protejezi singur/a,ca nu exista pericole atunci cand iesi, ca nu frecventezi anturaje proaste,ca te invarti in cercuri potrivite pentru tine si pentru personalitatea ta. lasa’i sa iti cunoasca prietenii,lasa’i sa iti cunoasca placerile dar si grijile,deschide’te in fata lor,chiar daca ai teama ca vor reactiona urat. dupa toate astea vor vedea ca tu faci astea doar ca sa le demonstrezi ca stii cat le pasa de tine.

„vezi cat te iubeste si cate griji isi face pentru tine?”

o intrebare adresata aseara de cineva. pana acum poate nu imi dadeam seama si acum mai am anumite restrangeri,dar ma pun si in locul lor si stiu ca se tem pentru mine.

dar nu pot renunta sa ies,ca sa fiu in siguranta. asta imi e felul,ma simt nevoita sa stau afara,sa vorbesc,sa rad,sa ma distrez ca sa nu o iau razna, si vor intelege si ei asta. doar cand eu voi reusi sa ma deschid total in fata lor.


Pune’te in locul meu.

stii,stateam si ma gandeam la ce s’a intamplat seara trecuta. ea mi’a intrat in suflet,si m’a cunoscut dintr’o singura privire desi nu avusese niciodata ocazia sa intre in vorba cu mine. nu stiu cum s’a intamplat,dar imi punea niste intrebari de asa natura incat nici nu stiam ce sa raspund. „creierul nu proceseaza cuvantul NU”. stiam asta. dar refuzam sa o aplic. mi’a ridicat multe semne de intrebare si mi’a dat tema de gandire. apoi,suna el. „e 10 jumatate ceasul,nu mai vii acasa?unde esti?” da,era controlul. a fost nevoita sa ma aduca acasa,si sa il cunoasca pe el. vorbeau despre mine si eu nu puteam auzi. il citea si pe el,asa cum facuse si cu mine cu cateva zeci de minute in urma. ma omoara curiozitatea,nu stiu ce parere si’a facut despre el,ce anume au vorbit,ce impresie i’a lasat felul lui de a fi. cum ar putea sa ma ajute sa il inteleg,sa fac in asa fel incat sa fie bine,sa ii dau incredere in mine,sa ii permit sa ma cunoasca mai bine. e asa de ciudat,nu stiu… ma gandesc oare,cum de un strain care nu stie mai nimic despre situatia,despre mine si el sa vada lucrurile mai clare decat le vad eu,zi de zi,in fata ochilor. de parca ar citi gandurile oamenilor. dar acum o iau si pe partea logica si imi dau seama ca daca stii cam cum reactioneaza si ce simte fiecare,un adult se poate pune si in locul unui adult/parinte dar si in locul unui copil/fiu. si uite asa,punandu’mi intrebari,practic ea mi’a dat raspunsuri la niste dileme. nu’mi ramane decat sa le descifrez singura si sa imi dau seama ce as putea face mai departe,ca sa fie asa cum vreau eu. vezi tu,fiecare are felul lui de a gandi,fiecare are ideile,perceptiile lui,dar important e sa stii cand sa mai renunti la ele,cand sa lasi putin deoparte ce stiai tu ca e bine si sa poti sa intelegi si punctul de vedere al celui de langa tine,indiferent ca e parinte,iubit,prieten,frate etc. o sa imi ia o vreme pana cand imi voi da seama ce a vrut ea sa zica. dar o sa retin intotdeauna cuvintele astea: „esti foarte puternica,daca ai trecut peste o depresie de 2 ani si nu te’ai sinucis pana acum” .


Important e sa vrei!

stii tu speranta aia pe care ti’o pui in singura persoana care te’ar mai putea ajuta cu ceva si sa stii ca depinzi in totalitate de ea? stii tu sentimentul ala ca te „intelege” si te „ajuta” cum poate,si ca ar face orice pentru tine?

eu stiu cum e. si tocmai azi am vazut ca nu mai inteleg nimic. nu inteleg de ce imi vorbeste asa,de ce ma face sa ma simt in ultimul hal pentru un singur sfert de ora. nu vad sensul pentru care sarutul meu pe obrazul ei era ca sarutul lui iuda. de ce? nici macar eu nu stiu. ura? nu,nu simt asta. nu as putea sa o simt niciodata fata de persoana asta. dar totusi,ma uit acum,o privesc si nu realizeaza ca fac asta si ma intreb ce dracu am facut sa merit asa ceva.

idioata intrebare. cum ce am facut? trec peste cuvantul ei. cum nu inteleg? uit ca are probleme si are nevoie de sprijin. cum indraznesc sa tip la ea? uit ca pana la urma e ea, ca nu am dreptul,ca nu o respect cum s’ar cuveni.

pe dracu.

eu cand aveam starile ei,nu ma baga nimeni in seama. cand fumam de rupeam,nu imi zicea nimeni ca imi distrug sanatatea. si uite asa ma umpleam de nervi,mai o si ascultam la telefon,imi aduc aminte perfect fiecare tonalitate,fiecare sunet. nu mai departe de azi.

„niciodata nu tii cont de parerea mea.”

asa e. prefer sa „ma las influentata” si sunt incapabila „sa gandesc singura” si „sa’mi dau seama” ca nu e chiar asa de usor. oare? ma indoiesc. am o varsta,cam stiu si eu ce e bine sau rau. dar ma uit in urma si ma intreb,defapt pe zi ce trece sunt mai sigura ca niciodata ca inca sunt perceputa ca o fetita ce inca se mai joaca cu papusile.

aiurea.

nimeni nu ma cunoaste si nu va putea spune ce se afla in sufletul meu cu siguranta de suta la suta.

mai stii cand iti spuneam,tu,pe care si acum in timp ce iti scriu astea,te urmaresc cu privirea,ca mult nu stiu cat voi mai suporta si tu imi spuneai ca nu ai de ales,cand eu stiam cate alternative pot fi? iti mai aduci aminte cand iti plangeam in telefon si degeaba? iti dai seama ca de fiecare data chiar si tu imi infigi niste cutite fix in inima,fara sa ma anesteziezi,fara macar sa imi spui sa inchid ochii? realizezi cat ma doare?

poate da. poate nu. inclin sa cred ca da,dar te complaci. ajung sa cred ca te faci frate cu … doar ca sa fie bine. dar o sa ajungi sa iti para rau,cand vei vedea ce se va intampla. stiu asta,mi’o spune intuitia,dar cel mai mult mi’o spune sufletul asta de „copil necopt la minte”,mi’o spune mintea „influentata de altii din afara care nu stiu ce si cum”.

si cand o sa citesti,sunt sigura ca o vei face,te vei supara si mai mult pe mine,ca indraznesc sa mai si spun lucrurilor pe nume,si ca nu pot sa tac,cand vad ce se intampla. ti’am spus de multe ori,asta cred si de asta imi dau seama. nu trebuie sa mi’o spui cu toate cuvintele. totul e sa vrei,nu doar sa te prefaci ca „asa ai vrea sa fie”!