Nu suntem decat simpli actori pe scena vietii.

Euphoria

♥ Indicii ♥

Unde sa te uiti dupa semne?

La fel ca Vitoria Lipan, trebuie sa fii atenta la semnele cerului si pamantului, pentru a vedea ce iti spun astrele, ce iti spune oracolul, citeste in glasul pasarilor… Nu. Astea sunt prostii. Asculta-ti inima si priveste-l pe el in adancul sufletului: doar asa poti sti daca EL este perechea ta.

Spun „pereche”, nu „jumatate”, pentru ca asa cum spun inteleptii vremurilor, nu ne nastem cu cate un picior, o mana, o ureche, o jumatate de ficat si o jumatate de inima, asteptand ca un alt individ sa vina cu jumatatile ce se potrivesc puzzle-ului.

Asadar, priveste-te, priveste-l, priviti-va si asculta. Tu stii. Doar tu stii.

Care sunt semnele?

Printre altele, vor fi macar jumatate dintre cele pe care urmeaza sa ti le enumar. A se nota ca acesta nu este un top, desi am lasat ce e mai important la 20.

1. Inima ta stie

Nu ma refer la bataile necontrolate (du-te la un control daca le ai), ci la faptul ca iti este inexplicabil de bine cand esti cu el. Nu exista momente de plictiseala, chiar si cand nu mai aveti ce face e bine sa stati impreuna.

2. Felul cum te priveste

Daca te priveste asa, stii despre ce vorbesc. E privirea care iti spune „Hai sa ne mutam in eternitate impreuna” si, dupa asta, nici macar nu vei mai avea nevoie de nenorocitul de certificat de casatorie sau de inelul cu sau fara diamante. Iti poate da un inel de plastic castigat la Kinder, dar veti simti oricum legatura invincibila dintre sufletele voastre acordate perfect.

3. Felul cum il privesti

Tu nu iti dai seama, poate. Dar prietenele tale vad si, daca te cunosc destul de bine si daca sunt cu adevarat prietene, isi vor permite sa iti spuna : „Si peste 1000 de ani, tot impreuna v-am vedea!”

4. Felul cum te strange in brate

Poate nu se intampla prea des sa isi manifeste iubirea asa, dar cand te ia in brate simti ca acolo este locul tau. Ii auzi bataile inimii si ti se par cel mai firesc sunet, sunetul pe care ai vrea sa il ai mereu in minte: sa fie acolo, in surdina, mereu.

5. Nu isi doreste altceva

Chiar cand priveste alte fete, nu il vezi salivand. Apoi, cand isi intoarce privirea catre tine este ca si cum tocmai te-a (re)descoperit si se indragosteste din nou de tine.

Desigur, are si de ce! Doar esti o femeie minunata! Si il mai si iubesti inapoi! Ce si-ar putea dori mai mult? Eeeei, obraznicul!

6. Atractia fizica

Poate fi proaspat trezit, proaspat nebarbierit, proaspat nervos, proaspat botit, proaspat infrigurat, proaspat netuns, poti fi proaspat trezita, proaspat transpirata, proaspat neepilata, proaspat lenesa, proaspat isterizata si proaspat ciufulita, si v-ar veni oricum sa o faceti ca pe Discovery (in toate felurile de acolo)!

7. Proba varstei

Nu ma refer la diferentele de varsta dintre voi… asta nu e treaba mea. Eu ma gandeam la faptul ca iti poti imagina ca ajungeti impreuna la 70 de ani (dar sa mancati sanatos pana atunci! Sa nu fumati si sa nu consumati alcool in exces! Si treceti strada pe zebra!) si crezi, cu convingere, ca va veti iubi chiar si atunci, cu proteze, bastoane si par alb.

8. Fluturi

Nu in stomac, aia sunt pentru adolescenti (desi nu e obligatoriu sa lipseasca), nu, eu ma gandeam la fluturii pe care ii ai la cap! De fiecare data cand te gandesti la el, esti euforica. Chiar daca a facut ceva rau, pentru ca nu are cum sa fie prea grav (doar e sufletul tau pereche!), te bufneste rasul in tramvai cand te gandesti cum te-ai enervat tu degeaba si cat de haios este el de fapt. Nu vei putea niciodata sa stai suparata pe el.

9. Certitudinea copilului

Iti doresti un copil, ti-l doresti cu el si esti sigura ca va fi cel mai minunat copil din istorie. Si nu te-ar deranja sa va inmultiti ca iepurii… atat de mult il iubesti.

Desigur, pentru ca amandoi sunteti fiinte rationale, va veti multumi cu 3 clone („unul tie, unul mie, unul ca sa fie!”).

10. Comunicarea

Iti este usor sa ii spui orice, dintotdeauna ti-a fost. El nu te judeca, nu te cearta decat atunci cand e momentul. El te intelege, te ajuta, te asculta.

El nu vorbeste peste tine (adica nu vorbeste in timp ce vorbesti si tu… nu in timp ce este, practic, peste tine – acolo, din nou, nu ma bag! De data asta…).

11. Complimente

Le face, ti le face des, bine, exact cand ai nevoie si fara sa aiba aerul ca iti spune cat de frumoasa, de desteapta si de amuzanta esti ca sa te duca acasa, sa ti-o traga si sa nu te mai sune niciodata. Iti aminteste mereu ca arati genial, ca esti sexy, ca te iubeste, indiferent ca iti spune prin cuvinte, printr-un biletel lipit pe oglinda sau printr-o mangaiere.

12. Norii

Ti se pare ca norii arata ciudat? Esti nebuna! Da, si indragostita! Ii vezi tatuajul, buzele, chipul sau poate chiar copiii pe care urmeaza sa ii aveti in nori. Si apoi iti mai fac si cu mana? (O, nu, nu, nu! Du-te la control. Daca ii vezi e una, daca iti mai si raspund… nu e semn bun de la psihicul tau)

13. Cererea

Chiar daca inca nu te-a cerut de nevasta, este doar pentru ca nu a gasit inelul sau ocazia potrivite pentru tine, pentru ca tu esti de vis (chiar daca nu te vezi, pentru el esti!) si meriti momente de vis pe care el vrea sa ti le ofere atunci cand nu dormi.

Si cand in sfarsit o va face, iti va marturisi ca s-a gandit de mult timp la momentul asta si va face o gluma proasta, ca un copil idiot ce este, pe dinauntru.

14. Specialitatea casei

Adica te face mereu sa te simti speciala. Chiar daca esti cu el sau nu, te ajuta sa crezi ca esti, intr-adevar, deosebita. Este de ajuns sa iti dea un bip sau sa te tina de mana ca sa simti ca poti prelua in orice moment conducerea intregului univers.

Uneori nici nu iti dai seama ce anume face sau spune, pur si simplu te simti stapana pe tine, te simti iubita si iubibila, te simti stralucitoare fara sa ai pic de gloss pe buze sau strasuri pe bluza.

15. Totul vine de la sine

Chiar si cand intampinati un obstacol, te face sa crezi ca totul va fi bine. Si va fi, pentru ca va prelua controlul situatiei fara sa se planga si va rezolva orice problema rezolvabila, ca un mascul de baza ce e.

Poti avea incredere in el oricand si pentru orice: pentru a-ti desface oja al carei dop pare sa nu vrea sa iasa sau pentru a darama intregul etaj 7, unde sta vecina aia cu cainele ala stresant. Uneori, seamana putin cu Zeus!

16. Planurile de viitor

Nu ati abordat niciodata subiectul ca atare, pentru ca din diferitele discutii, a reiesit ca va doriti acelasi numar de copii, ca le veti alege nume rezonabile si cea mai buna scoala pentru copil (nu dupa palmaresul institutiei), ca, daca va luati caine, il plimba el dimineata si tu seara, dar inainte de a se innopta (daca se innopteaza, il va scoate tot el), ca ghivecele de flori trebuie sa fie maronii – merge bine cu orice planta – si ca peretii camerei vor fi galbenul cel mai pal, iar pe pat veti pune mereu paturi vesele, pufoase si colorate.

17. Parteneriat

Il sustii, orice ar fi, iar asta e reciproc. Oricand ai nevoie de un consultant, el e acolo. Oricand are nevoie de o parere, vine la tine.

Oricand cineva face vreun comentariu rautacios, fals sau deplasat despre tine, iti sare in apararea in cel mai potrivit fel cu putinta, bazandu-se pe faptul ca si tu faci sau ai face acelasi lucru intr-un caz asemanator.

18. Buze

V-ati sincronizat de la primul sarut. Sincronizarea este foarte importanta in orice relatie, daramite in cea cu sufletul pereche!

Daca ar fi prietena ta cea mai buna, cu siguranta vi s-ar sincroniza si ciclul menstrual: aveti aceleasi stari in aceleasi perioade, stiti care ce vrea sa cumpere inainte sa treaca pe lista, iti maseaza talpile fara sa il rogi si fara sa faca glume despre cum iti miros sosetele.

19. Prieteni si familie

Pentru ca el iti este prieten si familie, trebuie ca prietenii si familia ta sa il placa si ca prietenii si familia lui sa te placa.

Nu trebuie sa vi se ridice statui, dar sa vi se arate ca va potriviti in cercul celuilalt, fara sa simtiti nicio umbra de ironie gratuita, de invidie sau de respingere din partea celor dragi lui sau tie, astfel incat, la un moment dat, sa va fiti dragi cu totii tuturor (asta nu inseamna ca prietena ta trebuie sa il indrageasca pe tatal sau pe unchiul lui, intelegi ce zic).

20. Nimicurile

Da, astea chiar sunt cele mai importante. Cand va legati sireturile la fel, cand pui din reflex doua cani pentru ceai pe masa, intr-una 2 cuburi de zahar(pentru el) si intr-una un singur cub (pentru tine), cand face omleta exact cum iti place, fara sa te mai intrebe, cand stie exact ce ti-ai facut la par, cand iti spune cat de frumoasa esti dimineata, cand aproape ca ti-e dor de el, desi doarme la spatele tau, cand mama ta te intreaba dragastos „da’ baiatu’ meu ce mai face?”, cand mergi pe strada si ti se pare ca sunteti cel mai norocos cuplu, cand faceti dragoste si ai impresia ca vezi artificii pe tavan, cand … da, atunci.

Daca tot te-ai hotarat ca el este, atunci arata-i cat de mult il pretuiesti si continua sa il iubesti exact asa cum are nevoie. Si fiti fericiti!

Anunțuri

Erau atât de mici,ȋncât…

Astăzi de dimineaţă, când am tras sertarul din mijloc de la birou, să-mi caut ochelarii, am văzut că trăiesc ȋn el niste omuleţi. Intre tocul pentru ochelari şi plicul cu fotografii se afla o tânără pereche, mică, dar drăguţă. El, mare cât jumătate din palma mea, zâmbitor, cu ochii luminoşi ; ea, cât degetul meu inelar, zveltă şi aurie. Părul strâns la spate, semănând cu talasul, ȋi atingea umerii. Se uitau unul la altul, iar când am deschis sertarul, cu aceeaşi mişcare speriată, şi-au intors capetele spre mine, siliţi astfel să privească drept in sus. Fată de ei, eram cât Dumnezeu de mare şi greu. Am zâmbit, iar zâmbetul meu era pentru ei ca schimbarea vremii pentru cer. De altfel, nu păreau ȋnspăimântaţi. Luându-se de mână, s-au apropiat câtiva centimetri de pieptul meu, ȋmbrăcat ȋntr-un pulover albastru de lână, de care se sprijinea sertarul tras. Sub tălpile lor, a foşnit un săptămânal ilustrat cu care era aşternut sertarul. M-am aplecat, simţind că fiecare mişcare a mea poate să fie pentru ei ca un cutremur de pământ. Nu le puteam vedea expreşia ochilor, fiindcă erau prea mici, asemenea unor bobiţe intunecate. Mi-au explicat fără teamă că au necazuri. Mama ei nu este de acord cu căsătoria lor. Parcă-mi cereau ajutor.

Eram dupa micul-dejun, ȋntr-o dispoziţie excelentă. In sertarul meu se ascundeau lumi ȋntregi, sentimente, probleme. Pentru că numai intâmplarea făcuse să-i văd mai intâi pe ei doi. S-a arătat că au familii mai apropiate şi mai depărtate, că locuiesc ȋn casuţe micuţe, aflate de asemenea ȋn sertarul meu, că acolo este chiar o străduţă ȋngustă şi poate şi altceva. In orice caz, sertarul meu era intotdeauna plin de dorinţe, iubire şi adversităţi, lucru pe care l-am descoperit cu uimire. Işi aveau problemele lor, iar relaţia existentă ȋntre vieţile lor şi mâinile mele, glasul meu, fiinţa mea mi-a produs o plăcere ciudată, necunoscută pană atunci.

Deoarece am devenit pe neaşteptate o forţă nelimitată care, tam-nisam, luând cunoştinţă de trăirile lor, putea să le influenţeze. Erau atât de mici, ȋncât, la drept vorbind, pentru mine ei nu insemnau nimic, eu insă puteam fi totul pentru ei.

Repet, mă aflam intr-o dispoziţie bună şi m-am ocupat indată de rugăminţile lor. Am promis să vorbesc cu mama micuţei blonde. Mă bucuram dinainte ce mare autoritate voi fi pentru ea. Uitându-mă mai bine ȋn sertar, am vazut acolo şi linia orizontului a cărei existenţă in această cutie de lemn nici măcar n-o bănuiam. M-am aratat bun şi prietenos, ziua de august se anunţa senină. Am glumit cu ei, am râs, ba m-am dus şi la oglindă să-mi văd ochii verzi-cenuşii, necuviincioşi şi mari in comparaţie cu eleganţa bobiţelor omuleţilor. In sfarşit, dându-le de inţeles in mod delicat că trebuie să ies, am plecat ȋn oraş.

La cafenea, m-am intâlnit cu cineva care socotea că trebuie să-şi faca iluzii ȋn ceea ce mă priveşte. Cerul se innorase ȋntre timp şi a ȋnceput să plouă. După aceea, când m-am intors acasă, a incetat, dar pe strada rău pavată se adunaseră băltoace. In trecere, un autocamion ȋmprăştia noroiul moale. M-am lipit de zid, dar degeaba, fiindcă pantalonii mei noi de culoare deschisă, la care ţineam foarte mult, au fost murdăriţi de stropii de noroi.

Acasă, am deschis sertarul, căutând periile. L-am gasit acolo pe tânărul pe care ȋl cunoscusem, ȋmi făcea semne cu mâna. Zâmbind cu timiditate, mi-a explicat că acum este timpul tocmai potrivit să ȋi ajut, că …

I-am măturat pe toţi cu o singură miscare de mână.

stii… am citit povestioara asta.. am vrut sa o impartasesc si cu tine,sa iti dai seama cat inseamna micile bucurii.. micile suflete ce depind de tine..

asta inseamna sa iti pese de aia mai mici ca tine.. sa nu ii maturi cu o singura miscare..


Bine te-am regasit,dragul meu…

off, ce mult a trecut de cand nu m-am mai confesat tie, dragule.. nici nu stiu de unde sa incep, a trecut prea mult timp, si parca imi e si jena sa vin iar la tine, sa ma intorc cu coada intre picioare si sa iti spun ca mi-a fost dor de tine.. mi-a fost dor sa iti mai spun tot ce am pe inima, sa iti impartasesc ganduri frumoase, sa iti spun tot ce mi se intampla, sa imi regasesc cuvintele de altadata..

stau acum la o tigare cu tine si ma gandesc asa, ce ti-as spune daca ai fi o persoana pe care te-am dat uitarii, te-am abandonat din dorinta de a fi altfel, de a-mi lasa trecutul in urma? dar recitesc ce iti spuneam anterior si realizez de ce mare folos ai putut sa imi fii. stii? imi pare rau ca ti-am inselat increderea si ca te-am abandonat. esti ca un jurnal caruia stiu ca ii pot spune orice si asta ma face sa ma simt oarecum bine, dar stiu ca tu ma vei intelege si ma vei ajuta sa ma destainui tie,dragul meu!

a trecut mult timp, intr-adevar.. un an? poate si mai bine. dar s-au intamplat multe in perioada asta. s-a terminat o etapa din viata mea, am inceput alta, in sfarsit parasesc casa ce ma tinea prizoniera, in sfarsit parca imi iau viata in piept. sunt studenta acum! dar cu acelasi suflet de pana acum,doar putin mai inraita fata de persoanele ce mi-au facut rau.

insa.. nu despre ele vreau sa vorbesc acum. vreau sa iti spun dragul meu, de sufletele minunate ce le-am intalnit. sufletele care mi-au fost alaturi la greu si cei ce mi-au oferit un sprijin cand am avut nevoie de o vorba buna.

in primul rand.. EL! brunetul ce mi-a furat inima,ochisorii caprui ce mi-au sters lacrimile, cel care mi-a spus : „meriti totul!”.

stii,parca e ca o poveste in care toate se rezolva de la sine. in care toate isi urmeaza cursul frumos si firesc, si in care toate isi gasesc o solutie. as vrea ca doamne-doamne sa imi indeplineasca toate dorintele aprige legate de EL! dar stiu ca asa va fi. am incredere ca greselile si rautatile vor disparea pe parcurs. 

si apoi,sa vorbesc putin despre EA. oarecum ea m-a facut sa revin la tine. si stii de ce? si cum? poate o sa ti se para o prostie, dar uite ca e o prostie buna. am auzit-o cantand, recitand, am ras si am plans cu ea, si m-a impresionat profund povestea ei. o fata obisnuita, o tipa extrem de inteligenta, dar cu o personalitate ciudata si un suflet imens. imi pare rau doar ca nu m-am apropiat de ea mai devreme. e genul ala de fata pe care daca o vezi pe strada, infatisarea ei iti spune „mda,alta tipa dura si plina de ea”. neah!  n-ai nimerit-o. e genul ala care sufera si tace, care se inchide in sine si rabufneste doar in fata celui in care are deplina incredere. din fericire, sau mai bine zis, spre mirarea mea, am avut norocul sa mi se deschida in fata. si crede-ma cand iti spun, vei ramane si tu uimit. dar mai pastrez putin misterul, vei avea sansa mai tarziu sa o cunosti si tu mai bine 🙂 inca mai am multe lucruri pe care sunt convinsa ca le voi descoperi la ea. si zau ca sunt curioasa!

in fine.. si eu voi avea mai mult timp sa iti povestesc despre tot, sa iti mai astern gandurile mele, acum e tarzior, dar incep sa imi aduc aminte ce placut era cand stateam noi doi de vorba si iti dadeam ocazia sa ma privesti.

mi-a fost dor de tine!

*** Tu,constiinta mea, careia iti scriu, fii propia mea aparare! ***


♥ Undeva,acolo,doar tu si eu… ♥

poate fi mai dulce decat atat?

se poate sa am parte de mai mult de atat?

stii,in seara asta m’ai uimit cu adevarat. te cunosteam,dar parca acum vad din ce in ce mai multe in tine. nu,nu te speria,nu e inca una din declaratiile mele siropoase de dragoste.

am o stare de bine,stii,tu mi’ai oferit’o… mi’ai zis atat de dulce sa nu pun bot si mi’ai zambit atat de calduros incat nici nu as avea cum sa ma supar pe tine,crede’ma! ma uitam in ochisorii tai si parca iti sorbeam cuvintele unul cate unul si ma jur ca nu stiu ce ma apucase. de parca niciodata nu te’am vazut cum te’am vazut acum. si brusc,am realizat inca odata cat de multe descopar zi de zi la tine.

si asta ma uimeste din ce in ce mai mult. serios! imi aduceam aminte,parca un sir de amintiri mi se perindau prin capsor si parca imi zambea sufletul. acum chiar imi pare rau ca m’am suparat de atatea ori pe tine,si daca aveam si daca nu aveam dreptate. imi pare rau ca am tipat la tine cand nu trebuia si ca te’am scos din minti de atatea ori. stiu ca ma intelegi si ca intotdeauna privesti si din punctul meu de vedere,si asta e una din calitatile pe care le ai. din alea multe. si le stii,ca ti le’am repetat de atatea si atatea ori.

stii,parca as mieuna si as toarce de fericire acum. sau mai degraba te’as cuprinde cu bratele si te’as purica si te’as scarpina asa cum bine stiu ca iti place,si ca din cauza asta ma numesti maimutica tailandeza..

off,stii,cateodata asa te’as strange la pieptul meu fara sa iti mai dau drumul,doar pentru ca stii cum sa ma faci sa ma simt ca si cum nu as vrea sa iti mai dau drumul,ca si cum te’as impacheta ca pe un biletel de amor si te’as purta cu mine oriunde m’as duce..

vezi? de asta nu pot sa te fac sa suferi,de asta nu fac nimic din ce altele ar face doar ca sa’si demonstreze ca sunt tari sau smechere sau mai stiu eu ce..

pentru ca undeva,acolo suntem doar tu si eu…


Ego’ul sau iubirea?

Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer.Cand inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat.Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat. Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie. Asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele. Iubirea este intotdeauna gata sa se incline; egoul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalţa si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.Asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva; egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva.Baiatul a crescut. Uneori, dormea in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil.Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea fericit. il aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea ; egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza..Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni… De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: Vino vino. Te astept. Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare.Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita.
Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile sale lumesti. Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez? Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine.Baiatul i-a raspuns: Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc bani. Egoul este intotdeauna motivat: „Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o”. Egoul are intotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata.Uimit, copacul i-a spus baiatului: „Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste necondiţionat.„Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti să stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.Baiatul i-a spus: Atunci, de ce sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus: „Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani”.Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit. Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva.. El nu poate simti decat nefericire.Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i mulţumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor.Baiatul nu s-a mai intors multă vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtină cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii.Copacul era trist. Intreaga sa fiinta tanjeşte dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru. Intreaga sa fiinta era în agonie.Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a întors la copac.Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino si imbratiseaza-ma”.Barbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte”.Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca.Copacul a insistat: „Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine”.Barbatul i-a raspuns: „Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?”Copacul a exclamat: „O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau într-o casa”.Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei.„Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor”.Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci când ii sunt taiate membrele de catre cel iubit. Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime.Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.Timpul a trecut, iar barbatul a îmbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa că a venit si s-a asezat sub copac. Acesta l-a intrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp”.Batranul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta, am nevoie de o barca”.Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. as fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea îndepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta”.Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a făcut o barcă din el si a plecat.Acum, din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu şi mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata. Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat. Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit: „Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori să aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi să aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj”.

Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii.Daca viata noastra ar semana cu acest copac, intinzandu-si ramurile pana departe, gata sa le ofere umbra si adapost tuturor celor in nevoie, deschizandu-si bratele in fata tuturor, am intelege ce este iubirea. Nu exista definitii, scripturi sau doctrine ale iubirii. Nu exista un set de principii care se aplica iubirii.


Maturitate si copilarie,egoism si daruire,asemanari si deosebiri.

inspirata fiind de un post al Thaisiei,mi’am adus aminte de cateva greseli pe care le’am facut,de niste lucruri pe care as fi vrut sa le spun cuiva,de niste lucruri pe care mi le doream si la care nu mai ajungeam.

si acum sunt de parere ca am momente in care reactionez ca un copil,cand plang degeaba si mai ales in fata unor oameni carora poate nu le pasa. asta e cea mai mare greseala,ca foarte greu ma stapanesc cand am un motiv pentru care,efectiv,cade cerul pe mine. sunt clipe in care imi inghit cuvintele,doar ca sa nu ii fac pe cei de langa mine sa sufere,ca mai apoi tot eu sa sufar,tot eu sa am incertitudini,tot eu sa fiu cea care varsa lacrimi fara sa o vada nimeni. stati linistiti,nu sunt emo :)). am o fire mai sensibila,e adevarat. mi s’a si spus ca sunt prea fraiera ca pun la suflet,ca sunt prea dependenta de cel de langa mine. dar de ce nu as fi,cand alaturi de acel cineva am avut parte de momente mult prea frumoase ca sa le uit?

atunci cand ceva incepe sa mearga prost,as face orice sa revina la ce’a fost si grabesc lucrurile in loc sa las timpul sa isi faca datoria,in loc sa las lucrurile pur si simplu sa curga,ca toate sa isi revina de la sine. ce e cel mai curios e ca niciodata nu va mai fi la fel. cred ca de asta m’am convins de nenumarate ori.

ideea e ca asa de mult mi’as dori in momentul asta sa fie toate asa cum imi doresc eu. dar na,niciodata nu e cum vrei tu,ci cum vrea Al de Sus 😀

sunt multe lucruri pe care as vrea eu sa le schimb dar din pacate,este imposibil ca eu sa le fac pe toate. am incercat eu sa ma schimb,sa fac anumite diferente si sa ma comport ca atare. nu,nu e ipocrizie cum ar sugera unii si altii,e vorba de comportamentul pe care il merita fiecare in parte.

prietenii…aici am gresit iar. pe unii i’am indepartat,fara sa vreau. pe altii i’am uitat,iar ceilalti m’au uitat. poate ca doar aia care raman sunt cei care n’au niciun interes fata de tine. sau poate au,fara sa iti dai tu seama.

relatiile? aici chiar e greu. trec printr’o perioada foarte ciudata,nu stiu ce mi se intampla,dar de fiecare data mi’as dori si mai mult,si mai mult,dar astfel incat si el sa se simta bine,sa ii faca placere sa imi fie,sa ii fiu alaturi. sa nu fiu nevoita sa il supar,sau sa nu ii dau ocazia sa imi reproseze mai tarziu. adica,intotdeauna,ce am cautat a fost comunicare si afectiune. nu neaparat iubire. sentimentul asta poate disparea la fel de usor cum apare si cred ca toata lumea e de acord cu mine aici. ce vreau sa spun e ca urasc sa fiu tratata cu raceala din partea cuiva doar pentru ca altii s’au bagat,au influentat sau mai stiu eu ce. eram gata sa pun stop,dar m’am gandit mai bine. mi’am dat seama ca daca fac asta acum sigur imi va parea rau,pentru ca simt ce simt. voiam in primul rand sa imi dau mie o sansa. si am incredere ca nu o sa regret. dar asta depinde si de el.

intotdeauna am crezut ca prietenii,distractia si a „face tot ce vreau” ar insemna fericirea. eh,uite ca nu e asa deloc. cand una merge bine,se gasesc intotdeauna altele care sa se strice. si cand te vezi in postura asta iti vine sa te iei la palme. la modul cel mai sincer :))

vorbesc cu mine insami,in speranta ca poate ma trezesc la realitate,ca poate reusesc sa mai pun si altfel problema astfel incat sa nu mai imi fie frica sa spun exact ce vreau,atunci cand vreau,fara teama ca as putea sa ranesc pe cineva. si de asemenea,sa realizez ca pot foarte usor sa opresc ceva atunci cand nu mai doresc sau nu imi mai face placere sa fac acel lucru.

dar acum revenind la latura infantila. in teorie toti suntem buni,dar in practica fiecare din noi da gres. sunteti de acord cu mine? degeaba imi dau singura sfaturi daca nu sunt in stare sa le respect.pentru ca in viata trebuie sa fii si matur si copil,si egoist si daruitor,si la fel cu cineva dar si diferit de acel cineva,ca sa poti sa mergi mereu mai departe cu capul sus,sa poti sa traiesti momentul,nu sa te intorci in trecut sau sa iti faci planuri de viitor,pentru ca …

… mereu se vor gasi lucruri care se vor opri la jumatatea drumului,si parti din trecut ii vor provoca la nesfarsit dureri celui ranit…


Game over!

in momentul asta mi s’a luat un val de pe ochi. nu. nu e vina mea. defapt,ba da. este vina mea ca imi fac ganduri necurate,ca ma gandesc la tot ce e mai rau,ca nu am rabdare,ca nu pot astepta,ca nu las timpul sa treaca.

mi’am impus sa fac toate astea,mi’am impus sa nu mai sufar,sa nu mai plang,sa nu mai tip,sa nu mai injur,sa fiu cum eram atunci cand eram copil,cand nu aveam nicio grija.

ai idee cat de bine poate fi? pentru ca in sfarsit ma mai gandesc si la mine. pentru ca acum imi pasa si de sanatatea si bunastarea mea,pentru ca am invatat de la cineva sa fiu putin mai egoista,sa vreau totul pentru mine.

si pe tine,si acele lucruri,si tot. doar ca sa imi fie mie bine. sa ne fie noua bine. pentru ca nu ne construim fericirea pe spatele altora,ci pe increderea si comunicarea dintre noi.

NU! nu vor exista scene,nu vor exista indoieli,nu vor mai fi lacrimi,nici suspine.

voi lasa tot trecutul in urma si voi fi adevarata EU! asa cum m’au cunoscut de’a lungul timpului sau asa cum poate ma vor cunoaste. gata cu slabiciunile,gata cu lipsa de incredere,la naiba cu tot. am inceput o noua viata,si va fi exact cum imi doresc !


♦ Fara sa dai inapoi

am spus ca nu voi renunta,am spus ca vom fi suficient de puternici incat sa ramanem doar noi doi…


♦ Ochii unui suflet

sentimentul ala de fericire si tristete in acelasi timp,feelingul ala de dinainte,si un nod in gat,care abia de te mai lasa sa rasufli … asta simt acum,asta vreau sa iti arat,sa iti scriu,sa stiu ca poate,defapt sigur,o vei simti si tu cand nu voi mai fi aici. vor mai fi alte cateva zile in care obisnuinta de a’ti vedea chipul zambitor si ochii blanzi vor deveni un chin,pentru ca nu vei fi acolo,vor mai fi alte multe clipe in care iti voi simti lipsa,in care imi va fi dor de caldura ta,de vocea ta,de mangaierile si cuvintele de bine ce m’au insotit in tot timpul asta,langa tine. o sa imi fie dor de cafeaua de dimineata,o sa imi fie dor sa ne tachinam,sa ne uitam la ceas si sa tragem de ultimele doua minute pana cand le facem doua ore,sa ne spunem unul celuilalt ce simtim,eu cu capul pe pieptul tau,tu cu mana pe pieptul meu. si stii ca o sa imi lipseasca pana si momentele in care cu greu reusesc sa te calmez,iar apoi am satisfactia ca macar tu mai imi oferi un suras sincer. si stii si ca zilele astea o sa le petrec asa cum ar trebui,dar ca va lipsi ceva. va lipsi boarea aia placuta ce ma invaluie atunci cand ma tii strans lipita de tine,va lipsi si tigarea fumata in doi,va lipsi si aburul fierbinte cu iz de cafea dintr’o seara ploioasa,vor lipsi drumurile pe care le faceam impreuna,va lipsi plimbarea aia in care mi’ai spus „asa vreau sa fii mereu,sa nu te schimbi!” si ma bucur,nici nu ai idee cata fericire pot simti ca am de ce sa imi fie dor,ca imi lipseste ceva,si sa stiu ca acasa o sa ma astepti tu. o sa imi spui din nou ca iti era dor de parfumul meu,de zambetul,de ochii mei. ochii care stiu cand iti este rau si cand iti este bine. sufletul care te simte in orice moment. pentru ca ce simt pentru tine m’a facut sa fiu atat de atenta in tot ce te priveste,sa incerc sa fac totul pentru a vedea o sclipire in ochii aia umezi,in ochii aia ce odata au varsat lacrimi pentru mine. si chiar de voi fi acolo si tu vei fi aici,citind asta,voi sti fara sa imi spui,ca in adancul tau surazi,ca in sufletul tau creste ceva,ca esti multumit ca ma faci fericita. desi cuvintele uneori pierd din toate trairile care le construiesc,stiu ca tu privesti dincolo de cuvinte,stiu ca citesti printre randuri si intelegi exact ce simt acum,ce vreau sa exprim. e prima zi cand nu suntem unul langa celalalt,cand timpul trece si mai adaugam la istorie inca o fila,inca o ora,inca o clipa. dar voi avea rabdare,si ti’o voi spune la momentul potrivit. vreau sa fim fata in fata,sa ma uit in ochii tai cand voi rosti cuvintele alea …


Revederea

aseara a fost una din cele mai agitate,obositoare nopti,dar a fost de departe cea mai placuta de pana acum.

la o distanta considerabila de cei cu care am plecat,am reusit sa evadez din colivia in care sunt nevoita sa mai stau inca 5-6 zile si am iesit sa ma plimb pe malul marii. un total de o ora si jumatate am facut in asa fel incat sa nu fiu deranjata de absolut nimic,am vrut sa fiu singura,doar eu si gandurile mele,nisipul rece si marea inca la o temperatura acceptabila. voiam sa mai vad inca odata luna cum iese grandioasa din mare,de portocaliul ala inconfundabil,cum se inalta pe cer si lumineaza intinderea de apa ca si cum ar inveli’o in staniol. o vazusem acum ceva vreme,defapt o vedeam in fiecare an,dar anul asta am vrut sa o observ in toata splendoarea ei,am vrut sa simt ce era in jurul meu,nu imi doream sa privesc cu ochii,ci cu sufletul.

intr’adevar,m’a calmat foarte mult,am reusit oarecum sa imi pun ordine in ganduri,am avut ceva timp sa ma gandesc foarte bine la deciziile pe care le’am facut si le voi face pe viitor.

stii,sa vad marea,la starea pe care o aveam atunci,sa ascult sunetul valurilor si sa simt amestecul ala de nisip si apa imi dadea un sentiment destul de bizar. era foarte intuneric,dar asta nu ma facea sa imi fie teama in vreun fel. simteam ca eram protejata de niste forte nevazute,aveam o siguranta pe care rareori o am. tigarile ardeau cu neincetare,dar nu erau nicidecum tigari de furie,sau de tristete,poate cel mult de dor. dar fumul lor preluau forma unei dorinte ce candva tu si eu ne’am pus’o. fumul ala parca te inchipuia pe tine tinandu’ma de mana,stand amandoi pe plaja,imbratisati strans,privind cu aceeasi ochi intinderea aia imensa de apa.

mi’as fi dorit sa fii aici,mi’as fi dorit sa pot sa te simt langa mine,sa te aud,sa te vad. nu stiu de ce,dar am impresia ca departarea asta ma va apropia si mai mult de tine. poate e doar o iluzie ce mi’am creat’o pe parcurs,dar ce am simtit aseara gandindu’ma la tine poate confirma asta cu o siguranta de suta la suta.

da,iti simt lipsa si nimeni si nimic nu poate schimba asta.

singurul lucru pe care il mai pot adauga e ca revederea noastra cu siguranta va fi altfel…