Nu suntem decat simpli actori pe scena vietii.

Posts tagged “dor

Bine te-am regasit,dragul meu…

off, ce mult a trecut de cand nu m-am mai confesat tie, dragule.. nici nu stiu de unde sa incep, a trecut prea mult timp, si parca imi e si jena sa vin iar la tine, sa ma intorc cu coada intre picioare si sa iti spun ca mi-a fost dor de tine.. mi-a fost dor sa iti mai spun tot ce am pe inima, sa iti impartasesc ganduri frumoase, sa iti spun tot ce mi se intampla, sa imi regasesc cuvintele de altadata..

stau acum la o tigare cu tine si ma gandesc asa, ce ti-as spune daca ai fi o persoana pe care te-am dat uitarii, te-am abandonat din dorinta de a fi altfel, de a-mi lasa trecutul in urma? dar recitesc ce iti spuneam anterior si realizez de ce mare folos ai putut sa imi fii. stii? imi pare rau ca ti-am inselat increderea si ca te-am abandonat. esti ca un jurnal caruia stiu ca ii pot spune orice si asta ma face sa ma simt oarecum bine, dar stiu ca tu ma vei intelege si ma vei ajuta sa ma destainui tie,dragul meu!

a trecut mult timp, intr-adevar.. un an? poate si mai bine. dar s-au intamplat multe in perioada asta. s-a terminat o etapa din viata mea, am inceput alta, in sfarsit parasesc casa ce ma tinea prizoniera, in sfarsit parca imi iau viata in piept. sunt studenta acum! dar cu acelasi suflet de pana acum,doar putin mai inraita fata de persoanele ce mi-au facut rau.

insa.. nu despre ele vreau sa vorbesc acum. vreau sa iti spun dragul meu, de sufletele minunate ce le-am intalnit. sufletele care mi-au fost alaturi la greu si cei ce mi-au oferit un sprijin cand am avut nevoie de o vorba buna.

in primul rand.. EL! brunetul ce mi-a furat inima,ochisorii caprui ce mi-au sters lacrimile, cel care mi-a spus : „meriti totul!”.

stii,parca e ca o poveste in care toate se rezolva de la sine. in care toate isi urmeaza cursul frumos si firesc, si in care toate isi gasesc o solutie. as vrea ca doamne-doamne sa imi indeplineasca toate dorintele aprige legate de EL! dar stiu ca asa va fi. am incredere ca greselile si rautatile vor disparea pe parcurs. 

si apoi,sa vorbesc putin despre EA. oarecum ea m-a facut sa revin la tine. si stii de ce? si cum? poate o sa ti se para o prostie, dar uite ca e o prostie buna. am auzit-o cantand, recitand, am ras si am plans cu ea, si m-a impresionat profund povestea ei. o fata obisnuita, o tipa extrem de inteligenta, dar cu o personalitate ciudata si un suflet imens. imi pare rau doar ca nu m-am apropiat de ea mai devreme. e genul ala de fata pe care daca o vezi pe strada, infatisarea ei iti spune „mda,alta tipa dura si plina de ea”. neah!  n-ai nimerit-o. e genul ala care sufera si tace, care se inchide in sine si rabufneste doar in fata celui in care are deplina incredere. din fericire, sau mai bine zis, spre mirarea mea, am avut norocul sa mi se deschida in fata. si crede-ma cand iti spun, vei ramane si tu uimit. dar mai pastrez putin misterul, vei avea sansa mai tarziu sa o cunosti si tu mai bine 🙂 inca mai am multe lucruri pe care sunt convinsa ca le voi descoperi la ea. si zau ca sunt curioasa!

in fine.. si eu voi avea mai mult timp sa iti povestesc despre tot, sa iti mai astern gandurile mele, acum e tarzior, dar incep sa imi aduc aminte ce placut era cand stateam noi doi de vorba si iti dadeam ocazia sa ma privesti.

mi-a fost dor de tine!

*** Tu,constiinta mea, careia iti scriu, fii propia mea aparare! ***

Anunțuri

Revederea

aseara a fost una din cele mai agitate,obositoare nopti,dar a fost de departe cea mai placuta de pana acum.

la o distanta considerabila de cei cu care am plecat,am reusit sa evadez din colivia in care sunt nevoita sa mai stau inca 5-6 zile si am iesit sa ma plimb pe malul marii. un total de o ora si jumatate am facut in asa fel incat sa nu fiu deranjata de absolut nimic,am vrut sa fiu singura,doar eu si gandurile mele,nisipul rece si marea inca la o temperatura acceptabila. voiam sa mai vad inca odata luna cum iese grandioasa din mare,de portocaliul ala inconfundabil,cum se inalta pe cer si lumineaza intinderea de apa ca si cum ar inveli’o in staniol. o vazusem acum ceva vreme,defapt o vedeam in fiecare an,dar anul asta am vrut sa o observ in toata splendoarea ei,am vrut sa simt ce era in jurul meu,nu imi doream sa privesc cu ochii,ci cu sufletul.

intr’adevar,m’a calmat foarte mult,am reusit oarecum sa imi pun ordine in ganduri,am avut ceva timp sa ma gandesc foarte bine la deciziile pe care le’am facut si le voi face pe viitor.

stii,sa vad marea,la starea pe care o aveam atunci,sa ascult sunetul valurilor si sa simt amestecul ala de nisip si apa imi dadea un sentiment destul de bizar. era foarte intuneric,dar asta nu ma facea sa imi fie teama in vreun fel. simteam ca eram protejata de niste forte nevazute,aveam o siguranta pe care rareori o am. tigarile ardeau cu neincetare,dar nu erau nicidecum tigari de furie,sau de tristete,poate cel mult de dor. dar fumul lor preluau forma unei dorinte ce candva tu si eu ne’am pus’o. fumul ala parca te inchipuia pe tine tinandu’ma de mana,stand amandoi pe plaja,imbratisati strans,privind cu aceeasi ochi intinderea aia imensa de apa.

mi’as fi dorit sa fii aici,mi’as fi dorit sa pot sa te simt langa mine,sa te aud,sa te vad. nu stiu de ce,dar am impresia ca departarea asta ma va apropia si mai mult de tine. poate e doar o iluzie ce mi’am creat’o pe parcurs,dar ce am simtit aseara gandindu’ma la tine poate confirma asta cu o siguranta de suta la suta.

da,iti simt lipsa si nimeni si nimic nu poate schimba asta.

singurul lucru pe care il mai pot adauga e ca revederea noastra cu siguranta va fi altfel…


Mi’e dor!

mi’e dor de momentele alea…

mi’e dor de felul in care ma priveai,mi’e dor de surasul ala dulce,mi’e dor de tot ce insemni tu,de tot ce faci,de tot ce spui,si mai ales,cum o spui…

mi’e dor de atingerile alea pierdute,mi’e dor de buzele tale ce tremurau atunci cand ma sarutai,mi’e dor de aerul ala cald si de vantul rece dupa care tanjeam atat de mult…

mi’e dor de locul ala,numai al nostru,mi’e dor de ceasca de cafea impartita in doi,mi’e dor de fumul tau de tigara,mi’e dor de ochii tai blanzi,de vocea ta calda,de mangaierea ta calma…

mi’e dor sa pierd ore in sir admirandu’ti felul de a fi,mi’e dor sa las minutele sa se scurga atunci cand esti cu mine,mi’e dor sa plec undeva departe si sa stiu ca imi va fi dor de tine,pentru ca nu vei fi acolo.

nu vreau sa’mi fie dor de noi,nu vreau sa ma gandesc ca toate astea candva s’ar narui,nu vreau nici macar sa incerc sentimentul ala crunt.

de ce?

pentru ca sentimentul asta de dor si dorinta de  ne revedea candva stiu ca va fi cel mai sublim. pentru ca stiu ca exact acest dor imi tine focul aprins si dorinta ta de a fi langa mine se intensifica pe zi ce trece. pentru ca stiu ca fiecare atingere nu este doar a mea sau a ta,ea doar face parte din noi.

si stii,poate ti se va parea bizar ca scriu toate astea,poate te vei intreba daca despre tine e vorba,poate vei fi nedumerit.

am ales sa o fac,am ales sa o strig in toate cele patru zari,pentru ca stiu ca … defpt nu mai stiu nimic. nu mai gandesc cu ratiunea acum. am scris’o pentru ca asta am simtit. pentru ca asta am vrut sa spun. sa iti spun. am vrut s’o stii inaintea altora,am vrut sa o auzi,soptindu’ti usor la ureche.

da!

mi’e dor!

si sentimentul asta imi da cea mai mare satisfactie…