Nu suntem decat simpli actori pe scena vietii.

Posts tagged “reguli

♦ Inca un obstacol,inca o suferinta,inca o demoralizare. Ce sa mai fac?

ma aflu printre straini. am din ce in ce mai des simtamantul asta,ma simt din ce in ce mai singura,datorita lor. oare de ce?

pentru ca ei nu considera o placere sa vorbeasca cu mine si toti se rastesc si ma trateaza ca pe o persoana lipsita de importanta,sau doar o umbra?

dumnezeu stie. toti ma ignora. in fine,n’o sa stau eu sa plang ca unu sau altu se face ca ploua. nu o sa’mi distruga starea de spirit.

cu toate ca… nici nu mai stiu ce sa mai zic…dar stii? de cele mai multe ori,dupa ce trec prin cateva momente absolut superbe,imediat dupa au loc chestii care nu fac decat sa ma traga in jos. el nu stie decat sa ma certe,sa imi scoata ochii,sa ma faca sa ma simt un purice in fata lui,cum a facut atatia ani de zile,ea tace ca si cum ar avea un leucoplast la gura,ca si cum vocea i’ar fi muta,iar ei,aceia ce se numeau candva amici(nici macar prieteni nu mai pot spune ca am) nu fac decat sa se indeparteze…pe zi ce trece…

oare chiar e vina mea? oare chiar cer prea mult?
nu stiu…a trecut mult prea mult timp de cand am incetat sa mai traiesc asa cum vreau. chiar daca fac cam tot ce vreau. dar totusi…nu ma simt6 deloc multumita de mine…sanatatea imi joaca feste,durerile de cap nu ma mai lasa sa traiesc…cateodata mi’as dori doar sa cad intr’un somn adanc,iar cineva sa rezolve totul pentru mine.

dar din pacate nu e posibil. trebuie sa am puterea aia sa ma trezesc iar,cum am facut’o de atatea mii de ori,am nevoie de sprijin,dar tare mi’e ca din nou,va trebui sa ma ridic singura…

tu? ma vei ajuta? imi vei fi alaturi?

Anunțuri

♦ Incearca sa incerci …

frate, totul pare atat de greu cand e vorba de propriul eu, incepi sa te minti ca nimeni nu intelege prin ce treci mereu si nu stii care e destinul, care e teama, din ce cauza nu poti tu sa’ti rezolvi singur problema. si pui punct, incerci sa o iei de la inceput ; te lasa inspiratia si probleme n’ai avut … pana acum totul parea foarte ok, aveai tu ingerasii tai da’ parca te’au lasat si ei. da’ nu e trip ca cica tu esti optimist si zambesti la toata lumea sa nu vada ca esti trist, sa nu te vada ca te plangi, un fel de autosugestie cand cu optimismul nu te ajungi, cand cu „lasa ca o sa fie bine” nu mai tine, cand si jumatatea ta a plecat departe de tine …

si apoi cauti nod in papura la fiecare prieten, la fiecare intamplare sau greseala. sincer … nu stiu ce ar putea sa fie dar mai ia o gura din potiunea magica, salvarea chipurile „pura”. singura, sigura, aproape de tine, nu pune intrebari, nu face amenintari, doar te mentine … dar cand iesi din trip si dimineata ai ochii sparti ti’ai fi dorit in loc de sticla sa incerci sa mai combati ; confuz te uiti in telefon : nici un bip, nici un mesaj, totul e monoton – cauti suport moral, dar pe cine sa mai suni, este ziua in care toti cei de afara sunt nebuni si nimeni nu intelege deci ce sa mai explici ca fiecare are probleme … n’are rost sa mai insisti, lasa balta, sufera de unul singur, incearca sa impui privirea ta de dur …

si poate nu ai inteles de ce vroiai sa pleci,  sau poate nu ai vrut sa pleci sperand ca o sa intelegi … stii si tu,trebuie sa incerci,incearca sa incerci sa incerci…


♦ Cu cuvintele mele…

stau singura cu gandurile mele si abia acum realizez cat de fericita pot fi. chiar si cu atatea obstacole in cale,inca imi regasesc miezul ala de speranta sa mai pot zambi. inca mai am copilaria aia in mine,sa ma ascund de o picatura de ploaie ce se scurge de pe frunze,inca mai am puterea sa ofer liniste celor din jurul meu si sa ii fac sa se simta bine in prezenta mea,chiar daca eu poate nu ma simt ok. cred ca abia acum realizez ca,dupa mult timp,imi mai gasesc forta sa pot sa spun „uite,chiar am realizat ceva azi”,dincolo de toate esecurile de pana acum sau nervii pe care involuntar ii acumulez cu fiecare ora ce trece. pana la urma si asta e normal,nu ar mai fi firesc sa nu am nicio grija,sau sa stau relaxata,ca si cum nimic nu ar urma sa se intample sau nimic nu s’ar fi intamplat. e ceva’ul ala care te mai trezeste un pic din visare si iti dai si tu seama ca traiesti. astazi,nu stiu ce a fost cu mine,dar am simtit ca treptat ma eliberez de toata energia aia negativa ce pusese stapanire pe mine,inca de cand m’am trezit. ieri a fost groaznic,imi venea sa plang din orice nimic,chiar si graiul mi se schimbase. un prieten mi’a spus ca mi s’a ingrosat vocea,ca sunt ingrijorata de ceva. isi daduse seama ca e ceva in neregula cu mine. m’am uitat la el surprinsa,penru ca nici eu nu stiam ce aveam. intr’adevar,el imi observase starea nasoala in care eram si a facut tot posibilul sa imi revin. l’am apreciat si continui sa’l apreciez pentru asta. si astazi,nu stiu,a fost ceva aparte. poate si timpul ala petrecut cu persoana potrivita,si mai ales faptul ca aveam cu cine vorbi si ca puteam sa fiu eu,fara sa ma prefac si sa imi spun ofurile exact asa cum erau ele. fara sa ma tin de povesti sau sa incerc sa par ce nu sunt. ma uitam ca vorbeam atat de detasat si atat de calm,nici nu mai imi dadeam seama ca,cu cateva ore inainte,eram un pachet de nervi. vezi tu,chiar si iesitul asta in natura,faptul ca nu mai stau inchisa in casa,si ca sunt libera,macar 3-4 ore si ca nu mai sta nimeni sa imi urmareasca fiecare miscare imi da un sentiment de bine. si una peste alta,parca e altfel cand vezi ca aproape toate intra pe fagasul ala pe care ti’l doreai de mult. chiar si faptul ca ai cu cine sta de vorba,ca ai acolo pe cineva sa’ti fie aproape cand ai nevoie,si ca te intelege,iti simte fiecare stare,pentru ca si el,la randu’i a trecut prin ele,conteaza foarte mult. in sfarsit,pot spune ca simt o oarecare imbunatatire,dincolo de stress’ul zilnic,provocat de anumite persoane. am ajuns deja sa le ignor,pentru ca mi’am dat seama ca nu are sens. sa urasc pentru asta? nu,mi’as face si mai mult rau. prefer sa iau ce e bun din orice,pentru ca doar asa ma simt ok,si ma simt libera, multumita,implinita. simteam nevoia sa imi astern gandurile pe hartie,nu imi imaginam ca voi scrie atat,ca voi spune atatea,dar atunci cand te apasa ceva,sau cand vrei sa marturisesti ceva,o faci pur si simplu. nu stai sa te gandesti de doua ori…


Ratiunea – sfera necunoscutului

chiar daca tu nu stii,eu inca sunt aici, inca nu am pierdut in fata ta,sunt inca in plina victorie,sunt inca in forta sa te inving de atatea ori de cate mi’ai facut tu rau. si voi fi si de acum inainte in umbra,sa te atac atunci cand te astepti mai putin,voi fi mereu cu un pas inaintea ta,voi sti dintotdeauna ce miscare vei face,pentru ca,asa cum stii,intotdeauna te’am cunoscut mai mult decat ai crezut.

si sincera sa fiu,nu ma intereseaza ce crezi despre mine. ti’am spus ca uit,dar nu iert. asta ar trebui sa te faca suficient de constienta sa iti dai seama ca nu ma joc si nici nu lansez amenintari doar de dragul de a face treaba asta. cezi ce vrei,dar atat iti spun,ai grija,ca nu poti sa stii de unde sare iepurele.

si nu’ti face griji,o sa scapi cu viata,nu te voi ucide cu mana mea,dar voi avea grija sa te faci sa te simti ultimul om. ti’am promis acest lucru si curand ma voi tine de cuvant. cineva mi’a spus ca de obicei imi uit promisiunile. gresit! ma fac ca le uit! asadar,revin si iti spun : ai grija la atitudinea ta. inca mai ai timp sa indrepti ceva,inca mai ai timp sa revii pe calea cea buna,inca nu e totul pierdut.

iti mai dau ultima sansa de a reveni,iti mai fac o ultima strigare,iti mai spun o singura data. intoarce’te la mine si totul o sa fie bine.o sa fie asa cum e mai bine pentru amandoua. asculta’ma,intotdeauna ai facut’o,nu ma dezamagi chiar acum. trebuie sa fim amandoua,intr’o lume in care suntem trase de maneca din toate partile. si nu neg,am nevoie de tine,ca impreuna sa luam cele mai bune decizii,am nevoie de tine sa ma sfatuiesti atunci cand nu stiu ce sa fac,si stiu ca si tu ai la fel de multa nevoie de mine,ca imi vrei binele,si mai ales pentru ca am fost intotdeauna noi si niciodata tu si eu.

(ratiunii mele)


Necunostinta este numele tau,umanitate!

de multe ori m-am gandit la ce s-a intamplat pana acum,si de fiecare data m-am ales cu inima sfasiata. pentru ca viata te plimba pe atatea usi,te duce intr-un labirint fara scapare,ca sa poti sa iei decizii si sa faci asa cum consideri ca e bine.

de ce?

de ce de fiecare data alegem sa dam timpul inapoi si nu ne multumim sa fim fericiti de decizia pe care am luat-o la un moment dat si sa ne asumam responsabilitatea pentru ce am facut?

suntem lasi,nu vrem sa recunoastem ca absolut tot ce se intampla se intampla din caza noastra. ok,si o sa ma intrebati : accidentul de saptamana trecuta a fost tot din cauza mea? datoriile si starile depresive,tot eu le produc,desi vreau doar sa scap de ele? si o sa va raspund. da,pentru ca toate ganduile noastre se reflecta spre unives,iar acesta spune doar : „dorinta ta,ordin pentru mine!” (Legea atractiei – click pentru download)

asa si este. cu cat ne chinuim mai mult sa scapam de ceea ce ne sufoca existenta,cu atat atragem mai mult in viata noastra acel lucru.

omenirea asta nu intelege. ne lasam condusi de gandurile noastre,mai bine zis,nu gandim! nu realizam cat rau putem face printr-un simplu gand negativ. dar poate asta e si ideea,poate ca vor mai trece inca zeci de ani pana cand ne vom da sema ca in cea mai mare parte totul depinde de noi.

de ce dam vina pe destin? pentru ca nu suntem in stare sa ne recunoastem propriile greseli,nu vrem sa admitem ca o fiinta net superioara animalelor ar putea face erori mult mai grave decat un simplu animal. intocmai pentru ca ratiunea ne deosebeste de aceste fiinte,de ce facem greseli mai mari decat ele? pentru ca ratiunea egoista ne face sa vrem din ce in ce mai mult si nu vrem sa acceptam ca asta nu duce decat la distrugere. si nu ma refer aici la distrugerea lumii ( asta face parte din ciclul existentei – ce se naste trebuie sa si moara ) ma refer la faptul ca nu ne distugem decat pe noi insine,si cu toate astea nimeni nu isi pune un semn de intrebare. nimeni nu accepta sa schimbe ceva.

bine,asta e doar o speranta de’a mea,e inca un vis neimplinit al meu,dar usor usor,incerc sa va deschid ochii,oameni buni! nu ma intereseaza ca spuneti ca sunt inca o persoana care filozofeaza aiurea pe net,poate asa macar nu ca imi dati dreptate dar reflectati macar putin la ce zic.

hai ca nu e asa de greu sa mai schimbam ceva,acum cat mai e timp. sa avem curajul sa mergem mai departe,nu sa regretam tot timpul ce am facut in trecut. pentru ca asta ne darama,faptul ca traim in trecut si apoi trece viata pe langa noi,dupa care ne intrebam cand se duc anii asa de repede si nu am realizat nimic.

nu am pretentii si nici nu vreau sa iau eu taurul de coarne si sa schimb eu lumea,singurul lucru pe care il vreau e sa constientizati ca tot ce s’a intamplat s’a intamplat din cauza noastra si datorita noua,nu are sens sa dam vina pe altcineva.

in speranta ca macar am reusit sa ridic un semn de intrebare,ma retrag in umbra acestui blog anonim,lasandu-va cu gandurile si viata voastra in liniste.


Who are they?!

cine face toate regulile?

le respectam ca prostii,si credem ca sunt adevarate,nici nu ne mai ostenim sa le gandim,ne multumim sa stim ca asa trebuie.

si e ironic,pentru ca tot ce ne-am dori sa facem e impotriva regulilor.

cine sunt ei? unde sunt? cum e posibil ca ei sa stie totul?

si vezi si tu toate astea,traim astfel,persecutati de niste reguli. de ce? e simplu,pentru ca ei se bazeaza pe ignoranta noastra.

suntem datori sa respectam,sa nu jignim,sa ne purtam „social”,sa facem in asa fel incat toata lumea sa fie multumita.

dar pe noi cine ne multumeste? cine ne asculta? cine ne ajuta?

nimeni…

jucam un rol dinainte stabilit,gandit,pe o scena a falsurilor doar pentru ca nu putem sa incalcam ceva ce tot pe ignoranta noastra se bazeaza.

fiecare din noi poarta o masca,fiecare din noi are un scenariu ce e dator sa-l respecte,si daca cumva cineva doar indrazneste sa se abata de la „scenariu” atunci e considerat antisocial,e considerat inadaptat.

da,pentru ca nu avem voie sa facem tot ce ne place,tot ce ne dorim,chit ca am vrea sa-i spunem vreo doua aluia care ne supara,sau am vrea sa disparem de la locul ostilitatior doar pentru a nu provoca un alt scandal.

si revin : suntem ingraditi din toate partile,suntem obligati sa traim intr-o astfel de lume,dar partea buna e ca mai exista si portite de scapare,prin care putem sa evadam spre lumea noastra,fara sa ne mai pese de ce spun ei.

asa ca fiecare din noi ar trebui sa gaseasca exact acele portite,ca sa inceapa sa traiasca altfel…

” jem – they ” – sursa de inspiratie (andrei,mersi de melodie :* )