Nu suntem decat simpli actori pe scena vietii.

Posts tagged “timp

♥ Indicii ♥

Unde sa te uiti dupa semne?

La fel ca Vitoria Lipan, trebuie sa fii atenta la semnele cerului si pamantului, pentru a vedea ce iti spun astrele, ce iti spune oracolul, citeste in glasul pasarilor… Nu. Astea sunt prostii. Asculta-ti inima si priveste-l pe el in adancul sufletului: doar asa poti sti daca EL este perechea ta.

Spun „pereche”, nu „jumatate”, pentru ca asa cum spun inteleptii vremurilor, nu ne nastem cu cate un picior, o mana, o ureche, o jumatate de ficat si o jumatate de inima, asteptand ca un alt individ sa vina cu jumatatile ce se potrivesc puzzle-ului.

Asadar, priveste-te, priveste-l, priviti-va si asculta. Tu stii. Doar tu stii.

Care sunt semnele?

Printre altele, vor fi macar jumatate dintre cele pe care urmeaza sa ti le enumar. A se nota ca acesta nu este un top, desi am lasat ce e mai important la 20.

1. Inima ta stie

Nu ma refer la bataile necontrolate (du-te la un control daca le ai), ci la faptul ca iti este inexplicabil de bine cand esti cu el. Nu exista momente de plictiseala, chiar si cand nu mai aveti ce face e bine sa stati impreuna.

2. Felul cum te priveste

Daca te priveste asa, stii despre ce vorbesc. E privirea care iti spune „Hai sa ne mutam in eternitate impreuna” si, dupa asta, nici macar nu vei mai avea nevoie de nenorocitul de certificat de casatorie sau de inelul cu sau fara diamante. Iti poate da un inel de plastic castigat la Kinder, dar veti simti oricum legatura invincibila dintre sufletele voastre acordate perfect.

3. Felul cum il privesti

Tu nu iti dai seama, poate. Dar prietenele tale vad si, daca te cunosc destul de bine si daca sunt cu adevarat prietene, isi vor permite sa iti spuna : „Si peste 1000 de ani, tot impreuna v-am vedea!”

4. Felul cum te strange in brate

Poate nu se intampla prea des sa isi manifeste iubirea asa, dar cand te ia in brate simti ca acolo este locul tau. Ii auzi bataile inimii si ti se par cel mai firesc sunet, sunetul pe care ai vrea sa il ai mereu in minte: sa fie acolo, in surdina, mereu.

5. Nu isi doreste altceva

Chiar cand priveste alte fete, nu il vezi salivand. Apoi, cand isi intoarce privirea catre tine este ca si cum tocmai te-a (re)descoperit si se indragosteste din nou de tine.

Desigur, are si de ce! Doar esti o femeie minunata! Si il mai si iubesti inapoi! Ce si-ar putea dori mai mult? Eeeei, obraznicul!

6. Atractia fizica

Poate fi proaspat trezit, proaspat nebarbierit, proaspat nervos, proaspat botit, proaspat infrigurat, proaspat netuns, poti fi proaspat trezita, proaspat transpirata, proaspat neepilata, proaspat lenesa, proaspat isterizata si proaspat ciufulita, si v-ar veni oricum sa o faceti ca pe Discovery (in toate felurile de acolo)!

7. Proba varstei

Nu ma refer la diferentele de varsta dintre voi… asta nu e treaba mea. Eu ma gandeam la faptul ca iti poti imagina ca ajungeti impreuna la 70 de ani (dar sa mancati sanatos pana atunci! Sa nu fumati si sa nu consumati alcool in exces! Si treceti strada pe zebra!) si crezi, cu convingere, ca va veti iubi chiar si atunci, cu proteze, bastoane si par alb.

8. Fluturi

Nu in stomac, aia sunt pentru adolescenti (desi nu e obligatoriu sa lipseasca), nu, eu ma gandeam la fluturii pe care ii ai la cap! De fiecare data cand te gandesti la el, esti euforica. Chiar daca a facut ceva rau, pentru ca nu are cum sa fie prea grav (doar e sufletul tau pereche!), te bufneste rasul in tramvai cand te gandesti cum te-ai enervat tu degeaba si cat de haios este el de fapt. Nu vei putea niciodata sa stai suparata pe el.

9. Certitudinea copilului

Iti doresti un copil, ti-l doresti cu el si esti sigura ca va fi cel mai minunat copil din istorie. Si nu te-ar deranja sa va inmultiti ca iepurii… atat de mult il iubesti.

Desigur, pentru ca amandoi sunteti fiinte rationale, va veti multumi cu 3 clone („unul tie, unul mie, unul ca sa fie!”).

10. Comunicarea

Iti este usor sa ii spui orice, dintotdeauna ti-a fost. El nu te judeca, nu te cearta decat atunci cand e momentul. El te intelege, te ajuta, te asculta.

El nu vorbeste peste tine (adica nu vorbeste in timp ce vorbesti si tu… nu in timp ce este, practic, peste tine – acolo, din nou, nu ma bag! De data asta…).

11. Complimente

Le face, ti le face des, bine, exact cand ai nevoie si fara sa aiba aerul ca iti spune cat de frumoasa, de desteapta si de amuzanta esti ca sa te duca acasa, sa ti-o traga si sa nu te mai sune niciodata. Iti aminteste mereu ca arati genial, ca esti sexy, ca te iubeste, indiferent ca iti spune prin cuvinte, printr-un biletel lipit pe oglinda sau printr-o mangaiere.

12. Norii

Ti se pare ca norii arata ciudat? Esti nebuna! Da, si indragostita! Ii vezi tatuajul, buzele, chipul sau poate chiar copiii pe care urmeaza sa ii aveti in nori. Si apoi iti mai fac si cu mana? (O, nu, nu, nu! Du-te la control. Daca ii vezi e una, daca iti mai si raspund… nu e semn bun de la psihicul tau)

13. Cererea

Chiar daca inca nu te-a cerut de nevasta, este doar pentru ca nu a gasit inelul sau ocazia potrivite pentru tine, pentru ca tu esti de vis (chiar daca nu te vezi, pentru el esti!) si meriti momente de vis pe care el vrea sa ti le ofere atunci cand nu dormi.

Si cand in sfarsit o va face, iti va marturisi ca s-a gandit de mult timp la momentul asta si va face o gluma proasta, ca un copil idiot ce este, pe dinauntru.

14. Specialitatea casei

Adica te face mereu sa te simti speciala. Chiar daca esti cu el sau nu, te ajuta sa crezi ca esti, intr-adevar, deosebita. Este de ajuns sa iti dea un bip sau sa te tina de mana ca sa simti ca poti prelua in orice moment conducerea intregului univers.

Uneori nici nu iti dai seama ce anume face sau spune, pur si simplu te simti stapana pe tine, te simti iubita si iubibila, te simti stralucitoare fara sa ai pic de gloss pe buze sau strasuri pe bluza.

15. Totul vine de la sine

Chiar si cand intampinati un obstacol, te face sa crezi ca totul va fi bine. Si va fi, pentru ca va prelua controlul situatiei fara sa se planga si va rezolva orice problema rezolvabila, ca un mascul de baza ce e.

Poti avea incredere in el oricand si pentru orice: pentru a-ti desface oja al carei dop pare sa nu vrea sa iasa sau pentru a darama intregul etaj 7, unde sta vecina aia cu cainele ala stresant. Uneori, seamana putin cu Zeus!

16. Planurile de viitor

Nu ati abordat niciodata subiectul ca atare, pentru ca din diferitele discutii, a reiesit ca va doriti acelasi numar de copii, ca le veti alege nume rezonabile si cea mai buna scoala pentru copil (nu dupa palmaresul institutiei), ca, daca va luati caine, il plimba el dimineata si tu seara, dar inainte de a se innopta (daca se innopteaza, il va scoate tot el), ca ghivecele de flori trebuie sa fie maronii – merge bine cu orice planta – si ca peretii camerei vor fi galbenul cel mai pal, iar pe pat veti pune mereu paturi vesele, pufoase si colorate.

17. Parteneriat

Il sustii, orice ar fi, iar asta e reciproc. Oricand ai nevoie de un consultant, el e acolo. Oricand are nevoie de o parere, vine la tine.

Oricand cineva face vreun comentariu rautacios, fals sau deplasat despre tine, iti sare in apararea in cel mai potrivit fel cu putinta, bazandu-se pe faptul ca si tu faci sau ai face acelasi lucru intr-un caz asemanator.

18. Buze

V-ati sincronizat de la primul sarut. Sincronizarea este foarte importanta in orice relatie, daramite in cea cu sufletul pereche!

Daca ar fi prietena ta cea mai buna, cu siguranta vi s-ar sincroniza si ciclul menstrual: aveti aceleasi stari in aceleasi perioade, stiti care ce vrea sa cumpere inainte sa treaca pe lista, iti maseaza talpile fara sa il rogi si fara sa faca glume despre cum iti miros sosetele.

19. Prieteni si familie

Pentru ca el iti este prieten si familie, trebuie ca prietenii si familia ta sa il placa si ca prietenii si familia lui sa te placa.

Nu trebuie sa vi se ridice statui, dar sa vi se arate ca va potriviti in cercul celuilalt, fara sa simtiti nicio umbra de ironie gratuita, de invidie sau de respingere din partea celor dragi lui sau tie, astfel incat, la un moment dat, sa va fiti dragi cu totii tuturor (asta nu inseamna ca prietena ta trebuie sa il indrageasca pe tatal sau pe unchiul lui, intelegi ce zic).

20. Nimicurile

Da, astea chiar sunt cele mai importante. Cand va legati sireturile la fel, cand pui din reflex doua cani pentru ceai pe masa, intr-una 2 cuburi de zahar(pentru el) si intr-una un singur cub (pentru tine), cand face omleta exact cum iti place, fara sa te mai intrebe, cand stie exact ce ti-ai facut la par, cand iti spune cat de frumoasa esti dimineata, cand aproape ca ti-e dor de el, desi doarme la spatele tau, cand mama ta te intreaba dragastos „da’ baiatu’ meu ce mai face?”, cand mergi pe strada si ti se pare ca sunteti cel mai norocos cuplu, cand faceti dragoste si ai impresia ca vezi artificii pe tavan, cand … da, atunci.

Daca tot te-ai hotarat ca el este, atunci arata-i cat de mult il pretuiesti si continua sa il iubesti exact asa cum are nevoie. Si fiti fericiti!


Bine te-am regasit,dragul meu…

off, ce mult a trecut de cand nu m-am mai confesat tie, dragule.. nici nu stiu de unde sa incep, a trecut prea mult timp, si parca imi e si jena sa vin iar la tine, sa ma intorc cu coada intre picioare si sa iti spun ca mi-a fost dor de tine.. mi-a fost dor sa iti mai spun tot ce am pe inima, sa iti impartasesc ganduri frumoase, sa iti spun tot ce mi se intampla, sa imi regasesc cuvintele de altadata..

stau acum la o tigare cu tine si ma gandesc asa, ce ti-as spune daca ai fi o persoana pe care te-am dat uitarii, te-am abandonat din dorinta de a fi altfel, de a-mi lasa trecutul in urma? dar recitesc ce iti spuneam anterior si realizez de ce mare folos ai putut sa imi fii. stii? imi pare rau ca ti-am inselat increderea si ca te-am abandonat. esti ca un jurnal caruia stiu ca ii pot spune orice si asta ma face sa ma simt oarecum bine, dar stiu ca tu ma vei intelege si ma vei ajuta sa ma destainui tie,dragul meu!

a trecut mult timp, intr-adevar.. un an? poate si mai bine. dar s-au intamplat multe in perioada asta. s-a terminat o etapa din viata mea, am inceput alta, in sfarsit parasesc casa ce ma tinea prizoniera, in sfarsit parca imi iau viata in piept. sunt studenta acum! dar cu acelasi suflet de pana acum,doar putin mai inraita fata de persoanele ce mi-au facut rau.

insa.. nu despre ele vreau sa vorbesc acum. vreau sa iti spun dragul meu, de sufletele minunate ce le-am intalnit. sufletele care mi-au fost alaturi la greu si cei ce mi-au oferit un sprijin cand am avut nevoie de o vorba buna.

in primul rand.. EL! brunetul ce mi-a furat inima,ochisorii caprui ce mi-au sters lacrimile, cel care mi-a spus : „meriti totul!”.

stii,parca e ca o poveste in care toate se rezolva de la sine. in care toate isi urmeaza cursul frumos si firesc, si in care toate isi gasesc o solutie. as vrea ca doamne-doamne sa imi indeplineasca toate dorintele aprige legate de EL! dar stiu ca asa va fi. am incredere ca greselile si rautatile vor disparea pe parcurs. 

si apoi,sa vorbesc putin despre EA. oarecum ea m-a facut sa revin la tine. si stii de ce? si cum? poate o sa ti se para o prostie, dar uite ca e o prostie buna. am auzit-o cantand, recitand, am ras si am plans cu ea, si m-a impresionat profund povestea ei. o fata obisnuita, o tipa extrem de inteligenta, dar cu o personalitate ciudata si un suflet imens. imi pare rau doar ca nu m-am apropiat de ea mai devreme. e genul ala de fata pe care daca o vezi pe strada, infatisarea ei iti spune „mda,alta tipa dura si plina de ea”. neah!  n-ai nimerit-o. e genul ala care sufera si tace, care se inchide in sine si rabufneste doar in fata celui in care are deplina incredere. din fericire, sau mai bine zis, spre mirarea mea, am avut norocul sa mi se deschida in fata. si crede-ma cand iti spun, vei ramane si tu uimit. dar mai pastrez putin misterul, vei avea sansa mai tarziu sa o cunosti si tu mai bine 🙂 inca mai am multe lucruri pe care sunt convinsa ca le voi descoperi la ea. si zau ca sunt curioasa!

in fine.. si eu voi avea mai mult timp sa iti povestesc despre tot, sa iti mai astern gandurile mele, acum e tarzior, dar incep sa imi aduc aminte ce placut era cand stateam noi doi de vorba si iti dadeam ocazia sa ma privesti.

mi-a fost dor de tine!

*** Tu,constiinta mea, careia iti scriu, fii propia mea aparare! ***


Maturitate si copilarie,egoism si daruire,asemanari si deosebiri.

inspirata fiind de un post al Thaisiei,mi’am adus aminte de cateva greseli pe care le’am facut,de niste lucruri pe care as fi vrut sa le spun cuiva,de niste lucruri pe care mi le doream si la care nu mai ajungeam.

si acum sunt de parere ca am momente in care reactionez ca un copil,cand plang degeaba si mai ales in fata unor oameni carora poate nu le pasa. asta e cea mai mare greseala,ca foarte greu ma stapanesc cand am un motiv pentru care,efectiv,cade cerul pe mine. sunt clipe in care imi inghit cuvintele,doar ca sa nu ii fac pe cei de langa mine sa sufere,ca mai apoi tot eu sa sufar,tot eu sa am incertitudini,tot eu sa fiu cea care varsa lacrimi fara sa o vada nimeni. stati linistiti,nu sunt emo :)). am o fire mai sensibila,e adevarat. mi s’a si spus ca sunt prea fraiera ca pun la suflet,ca sunt prea dependenta de cel de langa mine. dar de ce nu as fi,cand alaturi de acel cineva am avut parte de momente mult prea frumoase ca sa le uit?

atunci cand ceva incepe sa mearga prost,as face orice sa revina la ce’a fost si grabesc lucrurile in loc sa las timpul sa isi faca datoria,in loc sa las lucrurile pur si simplu sa curga,ca toate sa isi revina de la sine. ce e cel mai curios e ca niciodata nu va mai fi la fel. cred ca de asta m’am convins de nenumarate ori.

ideea e ca asa de mult mi’as dori in momentul asta sa fie toate asa cum imi doresc eu. dar na,niciodata nu e cum vrei tu,ci cum vrea Al de Sus 😀

sunt multe lucruri pe care as vrea eu sa le schimb dar din pacate,este imposibil ca eu sa le fac pe toate. am incercat eu sa ma schimb,sa fac anumite diferente si sa ma comport ca atare. nu,nu e ipocrizie cum ar sugera unii si altii,e vorba de comportamentul pe care il merita fiecare in parte.

prietenii…aici am gresit iar. pe unii i’am indepartat,fara sa vreau. pe altii i’am uitat,iar ceilalti m’au uitat. poate ca doar aia care raman sunt cei care n’au niciun interes fata de tine. sau poate au,fara sa iti dai tu seama.

relatiile? aici chiar e greu. trec printr’o perioada foarte ciudata,nu stiu ce mi se intampla,dar de fiecare data mi’as dori si mai mult,si mai mult,dar astfel incat si el sa se simta bine,sa ii faca placere sa imi fie,sa ii fiu alaturi. sa nu fiu nevoita sa il supar,sau sa nu ii dau ocazia sa imi reproseze mai tarziu. adica,intotdeauna,ce am cautat a fost comunicare si afectiune. nu neaparat iubire. sentimentul asta poate disparea la fel de usor cum apare si cred ca toata lumea e de acord cu mine aici. ce vreau sa spun e ca urasc sa fiu tratata cu raceala din partea cuiva doar pentru ca altii s’au bagat,au influentat sau mai stiu eu ce. eram gata sa pun stop,dar m’am gandit mai bine. mi’am dat seama ca daca fac asta acum sigur imi va parea rau,pentru ca simt ce simt. voiam in primul rand sa imi dau mie o sansa. si am incredere ca nu o sa regret. dar asta depinde si de el.

intotdeauna am crezut ca prietenii,distractia si a „face tot ce vreau” ar insemna fericirea. eh,uite ca nu e asa deloc. cand una merge bine,se gasesc intotdeauna altele care sa se strice. si cand te vezi in postura asta iti vine sa te iei la palme. la modul cel mai sincer :))

vorbesc cu mine insami,in speranta ca poate ma trezesc la realitate,ca poate reusesc sa mai pun si altfel problema astfel incat sa nu mai imi fie frica sa spun exact ce vreau,atunci cand vreau,fara teama ca as putea sa ranesc pe cineva. si de asemenea,sa realizez ca pot foarte usor sa opresc ceva atunci cand nu mai doresc sau nu imi mai face placere sa fac acel lucru.

dar acum revenind la latura infantila. in teorie toti suntem buni,dar in practica fiecare din noi da gres. sunteti de acord cu mine? degeaba imi dau singura sfaturi daca nu sunt in stare sa le respect.pentru ca in viata trebuie sa fii si matur si copil,si egoist si daruitor,si la fel cu cineva dar si diferit de acel cineva,ca sa poti sa mergi mereu mai departe cu capul sus,sa poti sa traiesti momentul,nu sa te intorci in trecut sau sa iti faci planuri de viitor,pentru ca …

… mereu se vor gasi lucruri care se vor opri la jumatatea drumului,si parti din trecut ii vor provoca la nesfarsit dureri celui ranit…


♦ Ochii unui suflet

sentimentul ala de fericire si tristete in acelasi timp,feelingul ala de dinainte,si un nod in gat,care abia de te mai lasa sa rasufli … asta simt acum,asta vreau sa iti arat,sa iti scriu,sa stiu ca poate,defapt sigur,o vei simti si tu cand nu voi mai fi aici. vor mai fi alte cateva zile in care obisnuinta de a’ti vedea chipul zambitor si ochii blanzi vor deveni un chin,pentru ca nu vei fi acolo,vor mai fi alte multe clipe in care iti voi simti lipsa,in care imi va fi dor de caldura ta,de vocea ta,de mangaierile si cuvintele de bine ce m’au insotit in tot timpul asta,langa tine. o sa imi fie dor de cafeaua de dimineata,o sa imi fie dor sa ne tachinam,sa ne uitam la ceas si sa tragem de ultimele doua minute pana cand le facem doua ore,sa ne spunem unul celuilalt ce simtim,eu cu capul pe pieptul tau,tu cu mana pe pieptul meu. si stii ca o sa imi lipseasca pana si momentele in care cu greu reusesc sa te calmez,iar apoi am satisfactia ca macar tu mai imi oferi un suras sincer. si stii si ca zilele astea o sa le petrec asa cum ar trebui,dar ca va lipsi ceva. va lipsi boarea aia placuta ce ma invaluie atunci cand ma tii strans lipita de tine,va lipsi si tigarea fumata in doi,va lipsi si aburul fierbinte cu iz de cafea dintr’o seara ploioasa,vor lipsi drumurile pe care le faceam impreuna,va lipsi plimbarea aia in care mi’ai spus „asa vreau sa fii mereu,sa nu te schimbi!” si ma bucur,nici nu ai idee cata fericire pot simti ca am de ce sa imi fie dor,ca imi lipseste ceva,si sa stiu ca acasa o sa ma astepti tu. o sa imi spui din nou ca iti era dor de parfumul meu,de zambetul,de ochii mei. ochii care stiu cand iti este rau si cand iti este bine. sufletul care te simte in orice moment. pentru ca ce simt pentru tine m’a facut sa fiu atat de atenta in tot ce te priveste,sa incerc sa fac totul pentru a vedea o sclipire in ochii aia umezi,in ochii aia ce odata au varsat lacrimi pentru mine. si chiar de voi fi acolo si tu vei fi aici,citind asta,voi sti fara sa imi spui,ca in adancul tau surazi,ca in sufletul tau creste ceva,ca esti multumit ca ma faci fericita. desi cuvintele uneori pierd din toate trairile care le construiesc,stiu ca tu privesti dincolo de cuvinte,stiu ca citesti printre randuri si intelegi exact ce simt acum,ce vreau sa exprim. e prima zi cand nu suntem unul langa celalalt,cand timpul trece si mai adaugam la istorie inca o fila,inca o ora,inca o clipa. dar voi avea rabdare,si ti’o voi spune la momentul potrivit. vreau sa fim fata in fata,sa ma uit in ochii tai cand voi rosti cuvintele alea …


♦ Momente si momente …

de ce intotdeauna cele mai frumoase momente posibile tin cel mai putin?

de ce trebuie sa te uiti la ceas sa vezi ca mai ai doar 20 de minute si ochii sa ti se umple de lacrimi doar pentru motivul ca nu ai vrea sa mai pleci,ca il tii strans de mana si regreti ca s’a terminat?

de ce te uiti din 20 in 20 de minute la ceas si vezi cum ti se scurge timpul ca nisipul dintr’o clepsidra,si te uiti cu o privire plina de parere de rau la tot ce a fost? de ce ti se citeste pe chip regretul si spui totul din priviri,fara sa scoti macar un sunet?

si pleci sa te linistesti,renunti la inca un minut pana acasa,doar sa te plimbi,sa auzi greierasii din toiul noptii,sa privesti noaptea si zgomotul ala de seara,dar stii ca lipseste ceva. „tu”. am spus’o amandoi in acelasi timp. am rostit’o amandoi,fara macar sa ne fi uitat unul la altul.

inca 5 minute. te rog. inca un pic. nu mai imi trebuie inca o tigare,desi stiu ca nu voi mai putea fuma. nu mai vreau inca o melodie,desi stiu ca maine poate ii voi duce dorul. nici macar o gura de suc nu mai vreau,desi ma usuc de sete. vreau doar inca 5 minute. inca 5 minute in care sa stau ghemuita la pieptul tau,sa iti simt parfumul si sa vad cum imi citesti toate gandurile doar privindu’ma.

si plec. te uiti la mine cum ma indepartez usor,cum imi port pasii agale spre chin. imi spui „capul sus”. nu pot sa il tin drept. nu pot sa ma prefac ca nu imi pasa. pur si simplu  nu pot si nici nu vreau. imi spui ca eu te’am facut sa fii asa si imi multumesti pentru ceea ce sunt. ma crezi ca am lacrimi in ochi? vezi asta. iar eu iti spun ca nu imi vine sa plang. dar te mint. asa e. fiecare despartire o simt ca un spin in inima. pentru ca te las. pentru ca sunt fortata sa o fac.

si ajung aici. si ma apuc sa scriu ceva ce se voia a fi o bucurie,un sentiment de bine,o declaratie. numeste’o cum vrei tu.

dar aud : „ma deranjeaza ca ma minti”. „iti bati joc de mine,ma prostesti pe fata”. ce mai pot sa spun cand eu stiu ca am zis adevarul,ca nu as putea sa mint,mai ales in situatia asta… si iarasi imi stric sufletul,si iarasi imi aduc aminte toate vorbele spuse si iarasi si iarasi si iarasi…

nu mai zic nimic,nu mai fac nimic,visez cu ochii deschisi si ma inchid in mine si tac. alta solutie nu am.

macar raman cu momentele alea superbe. cu bucurie ca au fost. cu regret ca intotdeauna se termina mult prea repede…


♦ Cu cuvintele mele…

stau singura cu gandurile mele si abia acum realizez cat de fericita pot fi. chiar si cu atatea obstacole in cale,inca imi regasesc miezul ala de speranta sa mai pot zambi. inca mai am copilaria aia in mine,sa ma ascund de o picatura de ploaie ce se scurge de pe frunze,inca mai am puterea sa ofer liniste celor din jurul meu si sa ii fac sa se simta bine in prezenta mea,chiar daca eu poate nu ma simt ok. cred ca abia acum realizez ca,dupa mult timp,imi mai gasesc forta sa pot sa spun „uite,chiar am realizat ceva azi”,dincolo de toate esecurile de pana acum sau nervii pe care involuntar ii acumulez cu fiecare ora ce trece. pana la urma si asta e normal,nu ar mai fi firesc sa nu am nicio grija,sau sa stau relaxata,ca si cum nimic nu ar urma sa se intample sau nimic nu s’ar fi intamplat. e ceva’ul ala care te mai trezeste un pic din visare si iti dai si tu seama ca traiesti. astazi,nu stiu ce a fost cu mine,dar am simtit ca treptat ma eliberez de toata energia aia negativa ce pusese stapanire pe mine,inca de cand m’am trezit. ieri a fost groaznic,imi venea sa plang din orice nimic,chiar si graiul mi se schimbase. un prieten mi’a spus ca mi s’a ingrosat vocea,ca sunt ingrijorata de ceva. isi daduse seama ca e ceva in neregula cu mine. m’am uitat la el surprinsa,penru ca nici eu nu stiam ce aveam. intr’adevar,el imi observase starea nasoala in care eram si a facut tot posibilul sa imi revin. l’am apreciat si continui sa’l apreciez pentru asta. si astazi,nu stiu,a fost ceva aparte. poate si timpul ala petrecut cu persoana potrivita,si mai ales faptul ca aveam cu cine vorbi si ca puteam sa fiu eu,fara sa ma prefac si sa imi spun ofurile exact asa cum erau ele. fara sa ma tin de povesti sau sa incerc sa par ce nu sunt. ma uitam ca vorbeam atat de detasat si atat de calm,nici nu mai imi dadeam seama ca,cu cateva ore inainte,eram un pachet de nervi. vezi tu,chiar si iesitul asta in natura,faptul ca nu mai stau inchisa in casa,si ca sunt libera,macar 3-4 ore si ca nu mai sta nimeni sa imi urmareasca fiecare miscare imi da un sentiment de bine. si una peste alta,parca e altfel cand vezi ca aproape toate intra pe fagasul ala pe care ti’l doreai de mult. chiar si faptul ca ai cu cine sta de vorba,ca ai acolo pe cineva sa’ti fie aproape cand ai nevoie,si ca te intelege,iti simte fiecare stare,pentru ca si el,la randu’i a trecut prin ele,conteaza foarte mult. in sfarsit,pot spune ca simt o oarecare imbunatatire,dincolo de stress’ul zilnic,provocat de anumite persoane. am ajuns deja sa le ignor,pentru ca mi’am dat seama ca nu are sens. sa urasc pentru asta? nu,mi’as face si mai mult rau. prefer sa iau ce e bun din orice,pentru ca doar asa ma simt ok,si ma simt libera, multumita,implinita. simteam nevoia sa imi astern gandurile pe hartie,nu imi imaginam ca voi scrie atat,ca voi spune atatea,dar atunci cand te apasa ceva,sau cand vrei sa marturisesti ceva,o faci pur si simplu. nu stai sa te gandesti de doua ori…


Motive

era inca lumina afara. inca se mai vedea soarele rosiatic de dupa miile de blocuri ce ma impiedicau sa vad apusul vietii.priveam in gol de la fereastra camerei mele,imi fumam ultimul viciu al serii,imi sorbeam cu grija picaturile de cafea dulceaga. picaturi ce aveau totusi sa ma tina treaza pentru tot restul existentei. voiam sa fiu libera sa ma pot duce acolo,sa fiu langa acel cineva,sa pot sa imi rasfat dorintele macar odata in tot amarul asta de ani. si uite ca s’a putut. mi’am luat cheile de la masina,si am gonit nebuneste pe autostrada sa ajung,am ignorat ploaia torentiala ce tocmai incepuse,am ignorat semnele ce trebuiau sa ma opreasca sa fac vreo prostie,am ignorat tot,doar ca sa imi ating scopul. doar sa am o clipa de nebunie urmata de altele de euforie. si uite ca s’a putut. uite ca in sfarsit reusisem sa imi depasesc limitele,sa dau volumul la refuz,fara sa imi pese ca aveam sa surzesc,fara sa imi pese ca la prima curba aveam sa pierd,poate,totul. telefonul continua sa sune. continuau sa ma caute toti ce candva imi facusera rau. imi cereau iertare. ma implorau sa nu mai fac si eu la randu’mi rau. lacrimi amare mi se scurgeau pe obraji,pentru ca stiam ca erau doar alte minciuni. doar alte masti proaspat scoase din sertar. sau abia terminate,migalite cu tristete pe chip,cu un zambet in coltul gurii si pometii ridicati. acel gen de masca „sincera” pe care doar un copil naiv ar mai putea s’o creada. l’am inchis. m’am izolat complet de acea lume,am renuntat sa mai cred,m’am lasat purtata doar de ceea ce simteam in acel moment de nebunie. si trupul imi tremura. versurile alea dulci imi rasunau in minte si in suflet ca si cum acel cineva mi le’ar fi fredonat si ar fi fost langa mine. melodia aia care o ascultasem prima data parea ca e data pe repeat la infinit. nici nu stiam ca nu mai sunt in locul in care credeam ca ma aflu. parca totul era intors pe dos,parca totul se schimbase pentru mine. era altfel. era sentimentul ala de control asupra tuturor. si nici macar nu realizam…prin fata ochilor mi se derulau toate experientele placute,toate atingerile,toate plimbarile si locurile in care ajunsesem. trecuse un an din viata mea ca si cum as fi pocnit din degete. au fost prea multe intr’un timp asa de scurt si totusi nici acum nu realizez ca si astea au trecut. le priveam ca si cum in acel moment se intamplau,le simteam ca si cum le’as fi atins cu propriile’mi maini. era boarea aia de vant ce o simteam doar in momente rare,era acel miros ce imi umplea gandul si sufletul,erau privelistile si gandurile pe care le simteam in acele momente,incat mi se parea ca sunt intr’un vis. si acum mai cred asta. nici acum nu cred ca mi se intampla cu adevarat. poate e doar iluzie efemera. dar cred in ea cu toata forta. am nevoie de speranta asta,am nevoie sa fiu in sfarsit cum imi doream de atata timp. sa pot zambi,acum,ca am macar un motiv s’o fac.


♦Acel cineva special

a mai trecut o zi…

s’au mai dus inca o mie de clipe in care pur si simplu gandurile mi’au luat’o razna…

nu credeam ca voi trai clipa in care sa aflu de moartea cuiva pe care nici macar nu il cunosc,sa vad persoane din jurul meu plangand cu lacrimi de foc… e drept,as fi un monstru fara sentimente sa nu ii inteleg pe aceia ce isi pierd odraslele pe care candva le tineau in brate si le priveau cum fiecare bataie a inimii se propaga pana in adancul sufletelor de parinti…

dar nici asta nu e motivul pentru care scriu. nu este nici macar de departe inceputul ce mi’l doream pentru aceasta… s’o numesc „confesiune”…

ma incearca tot soiul de sentimente,simt ca de fiecare data piedici se interpun intre mine si universul pe care mi’l doresc… nu imi doresc luna si stelele de pe cer,nici macar o farama de praf de stele… ce vreau eu cred ca orice om cu capul pe umeri si’ar dori. liniste,prieteni de incredere,calm in cadrul caminului s.a.m.d.

astazi eram ca un strop de ploaie,asemenea picaturilor cazute cu cateva ore in urma pe asfaltul incins. simteam cum tot ce ma inconjura ma infierbanta,ma agita ca si cum ar fi fost prima stare de acest gen si nu as fi avut puterea sa ma lupt cu ea.

am renuntat de mult sa mai lupt contra morilor de vant,am renuntat sa mai par altceva decat ce sunt,am renuntat sa mai port o masca in fata celor care mi’au demonstrat ca imi pot fi prieteni. cei ce mi’au multumit cand le’am dat un sfat,cand le’am atins mana cu caldura si le’am spus ca avea sa se termine cu bine. nu voi uita niciodata zambetul si imbratisarea aceea calda,venite dinauntrul sufletului ; niciodata vorbele bune care mi s’au spus nu le voi arunca pe certuri de moment.

e adevarat,adesea,defapt de fiecare data,un cuvant spus la nervi strica o relatie de ani lungi. nu ma refer neaparat la iubire,ci pur si simplu la o prietenie ( indiferent de grad de rudenie,indiferent de varsta,de sex ).

mi’am facut din a scrie o metoda de refulare,mi’am ales sa imi raspund singura la intrebari,atunci cand simt ca innebunesc,ca am clipe cand am senzatia ca in orice moment as putea claca.

dar uite ca mai apar si suflete asemanatoare mie,mai apar si astfel de persoane care sunt acolo pentru a iti spune o vorba buna,si nu neaparat pentru a’ti da un sfat,ci pentru a iti intinde mana si a’ti spune cu blandete in glas ca va fi bine. persoane care fac pentru mine acelasi lucru pe care si eu,la randu’mi,l’am facut pentru ei.

sunt gesturi ce vin din partea persoanelor care in urma cu ceva timp,nici macar nu faceau obiectul atentiei mele,iar acum nu as putea sa stiu ca nu ii mai am alaturi.

si revin la vechile’mi ganduri,revin la ce imi spuneam adesea si realizez ca atunci cand cineva iti zambeste din suflet si are incredere in tine,cu siguranta si tu il poti trata cu aceeasi moneda. va puteti pune pe tava sufletul unul in fata celuilalt si niciodata nu va exista teama de tradare.

desi acum imi lipseste total acea stare de euforie,sunt sigura ca atunci cand ii voi simti iarasi caldura,cand ii voi prinde mana intr’a mea si va fi acolo pentru mine zambetul natural imi va reveni pe buze,iar sufletul imi va radia.

pentru ca asta face un prieten adevarat. te accepta cu bunele si relele tale,te intelege,dar cel mai important,te asculta si te face sa te simti bine in prezenta sa.


Dulce-acrisor

soarele inca nu apusese,desi era tarziu. i’am intalnit zambetul inconjurat de o aura iluminata de mii de culori. ma asteptam sa nu pot sa ma uit in ochii sai de culoarea cafelei,ma asteptam sa nu pot sa scot niciun cuvant,atunci cand se apropia prea mult de mine. tremuram,dar chipul imi radia,ma simteam ca si cum timpul se oprise in loc,ca iluziile mele sa se adevereasca. am privit cum umbrele ce se jucau cu ramurile verzi ale copacilor ne mangaiau usor chipurile,am auzit cum soaptele noastre se impleteau intr’o singura voce,o singura suflare.

portretul unei zile in paradis se contura din ce in ce mai mult. simteam ca totul din jurul meu imi apartinea. ca peisajul ce se intindea in fata privirilor era creat special pentru mine,ca sentimentul de bine ce il aveam se datora prezentei sale,ca totul era asa cum odata visam. era un sentiment de nedescris,era ceva ce rareori imi ajungea in adancul sufletului.

zilele pareau ore iar orele erau mai scurte chiar decat clipele. cuvintele se impleteau pe o spirala a timpului ce urmarea apususl soarelui,senzatiile preluau forme confuze ale gesturilor ce ne caracterizau.

gandurile se evaporau in eter,aveau un gust dulce-acrisor…


♦ Pierduti in negura vremii

privesc un rasarit rosiatic ce lumineaza intreaga suflare. este inca devreme si totusi un parfum imbietor de primavara strabate prin crapaturile din geam,trezind la viata toate obiectele moarte de peste noapte.

ca printr’un vis, cearsaful ce imi acopera trupul peste noapte imi aluneca pe nuri, dezgolindu’mi spiritul, eliberandu’mi simturile. sunete indescifrabile imi patrund pana in adancul fiintei,resuscitand fiecare conexiune intr’un mod absolut miraculos. ciripit de pasarele si susurul unui izvor creeaza ambientul perfect pentru momente intregi de reverie.

privesc soarele cum aluneca pe bolta cereasca,creand curcubee de culori printre stropii calzi de ploaie,privesc roua de pe frunzele verzui ce isi intind nervurile spre mine.

dintr’o data norii dispar,se evapora ca si cum n’ar fi fost,lasand in urma lor o puzderie de culori stralucitoare asezate cu meticulozitate aproape inumana pe intinderea vasta a liniei orizontului. mii si mii de nuante se reflecta in izvorul de cuvinte,sute de umbre joaca un dans vesel al realizarii doar pentru a deschide primul boboc al primaverii.

ultima nuanta albastruie face loc selenei sa isi intre in drepturi,sa preia locul soarelui,sa ridice in cele din urma piedestaluri ultima raza crepusculara,ultimul strop de lumina,ultima iluzie de miscare.

stele argintii iau locul curcubeelor de dimineata,dare stralucitoare se pot observa acum,in locul razelor de soare. greieri condimenteaza ambianta de seara,un usor sunet de vioara imbie firele de iarba la un tango in briza serii,un ultim clinchet stinge toata suflarea,pentru ca a doua zi totul sa o ia de la inceput.

– pentru ca sunt zile din viata noastra,iar noi nici macar frumusetea lor nu o mai putem observa –