Nu suntem decat simpli actori pe scena vietii.

Posts tagged “viciu

Motive

era inca lumina afara. inca se mai vedea soarele rosiatic de dupa miile de blocuri ce ma impiedicau sa vad apusul vietii.priveam in gol de la fereastra camerei mele,imi fumam ultimul viciu al serii,imi sorbeam cu grija picaturile de cafea dulceaga. picaturi ce aveau totusi sa ma tina treaza pentru tot restul existentei. voiam sa fiu libera sa ma pot duce acolo,sa fiu langa acel cineva,sa pot sa imi rasfat dorintele macar odata in tot amarul asta de ani. si uite ca s’a putut. mi’am luat cheile de la masina,si am gonit nebuneste pe autostrada sa ajung,am ignorat ploaia torentiala ce tocmai incepuse,am ignorat semnele ce trebuiau sa ma opreasca sa fac vreo prostie,am ignorat tot,doar ca sa imi ating scopul. doar sa am o clipa de nebunie urmata de altele de euforie. si uite ca s’a putut. uite ca in sfarsit reusisem sa imi depasesc limitele,sa dau volumul la refuz,fara sa imi pese ca aveam sa surzesc,fara sa imi pese ca la prima curba aveam sa pierd,poate,totul. telefonul continua sa sune. continuau sa ma caute toti ce candva imi facusera rau. imi cereau iertare. ma implorau sa nu mai fac si eu la randu’mi rau. lacrimi amare mi se scurgeau pe obraji,pentru ca stiam ca erau doar alte minciuni. doar alte masti proaspat scoase din sertar. sau abia terminate,migalite cu tristete pe chip,cu un zambet in coltul gurii si pometii ridicati. acel gen de masca „sincera” pe care doar un copil naiv ar mai putea s’o creada. l’am inchis. m’am izolat complet de acea lume,am renuntat sa mai cred,m’am lasat purtata doar de ceea ce simteam in acel moment de nebunie. si trupul imi tremura. versurile alea dulci imi rasunau in minte si in suflet ca si cum acel cineva mi le’ar fi fredonat si ar fi fost langa mine. melodia aia care o ascultasem prima data parea ca e data pe repeat la infinit. nici nu stiam ca nu mai sunt in locul in care credeam ca ma aflu. parca totul era intors pe dos,parca totul se schimbase pentru mine. era altfel. era sentimentul ala de control asupra tuturor. si nici macar nu realizam…prin fata ochilor mi se derulau toate experientele placute,toate atingerile,toate plimbarile si locurile in care ajunsesem. trecuse un an din viata mea ca si cum as fi pocnit din degete. au fost prea multe intr’un timp asa de scurt si totusi nici acum nu realizez ca si astea au trecut. le priveam ca si cum in acel moment se intamplau,le simteam ca si cum le’as fi atins cu propriile’mi maini. era boarea aia de vant ce o simteam doar in momente rare,era acel miros ce imi umplea gandul si sufletul,erau privelistile si gandurile pe care le simteam in acele momente,incat mi se parea ca sunt intr’un vis. si acum mai cred asta. nici acum nu cred ca mi se intampla cu adevarat. poate e doar iluzie efemera. dar cred in ea cu toata forta. am nevoie de speranta asta,am nevoie sa fiu in sfarsit cum imi doream de atata timp. sa pot zambi,acum,ca am macar un motiv s’o fac.

Anunțuri

♦Poveste fara nume

in anii de mult apusi,totul era altfel. acum,totul a luat’o razna,nimic nu mai e la locul lui,totul se pierde,nimic nu se mai transforma in ceva mai bun.

si iata cum povestea ii gaseste pe ei doi,stand ca doi straini,cu ochii reci,cu privirea seaca,cu glasul stins pierdut …

totul a inceput cu cateva luni in urma : in momentul in care ea vorbeste la telefon , iar el o prinde de mijloc sa’i atraga atentia. dupa o strangere puternica de mana au urmat primul zambet,primele cuvinte rostite tremurand,ultima zi in care ei doi nu mai erau straini. au urmat lungi plimbari in noapte,curse nebune in care el era fericit,iar ea isi pierdea teama undeva in lacasul ce o mai tinea prinsa in stransoarea sa.

umbre de vise si dorinte implinite ii faceau pe ei sa se simta completi. chiar si tigarea pe care o imparteau,prin amaraciunea ei nu facea decat sa le indulcesca existenta. primele discutii i’au facut sa se adanceasca si mai mult unul in altul,le’au conferit si mai multa incredere reciproca.

melodii impartite in miez de noapte si mesaje in toiul diminetii era ritualul lor de cafea. apreciau taria dincolo de gustul amar al unui somn incomplet. imbratisari interminabile ii gaseau in rasaritul primaverii,cuvinte ce se asezau pe varful buzelor asteptau sa fie rostite,mii si mii de idei isi pierdeau din tonus atunci cand ei doi isi purtau pe brate sentimentele celuilalt.

si iata ca primul lucru pe care si’l dorisera inca de cand s’au cunoscut cu greu si’a facut aparitia. era acel lucru,era sarutul ce avea sa le pecetluiasca dorinta de a ramane unul langa altul …

dar intocmai acea seara le implineste irealul. iubirea trecea de prietenie,sufletul trecea peste ratiune,pasiunea trecea dincolo de timiditate. se intampla si era chir real. buzele sale fine ii atingeau usor gatul ; parul ei negru,lucios ii mangaia chipul… pana cand buzele ei,fara sa’si dea seama,au fost prinse in stransoarea lui atat de dulce,dar atat de puternica…

a fost o clipa,dar pentru ei deja trecuse o eternitate. eternitate pe care fericiti ar fi fost sa si’o petreaca impreuna,dar …


Non-titlu.

nu m’am gandit niciodata ca voi ajunge sa spun asta dar : inceteaza sa ma mai controlezi. nu este un atac la persoana cuiva,este un atac la constiinta mea. de fiecare data cand incerc sa scriu ceva fara sa mi se intample nu am inspiratie,dar fiecare eveniment trist ma face sa scot la iveala o alta latura a mea,dincolo de scorpia care incerc sa par. ma molesesc,dau frau liber lacrimilor si trairilor,doar pentru a ma descarca aici,pentru a’mi expune sufletul ca o carte deschisa,ca o sticla clara si transparenta,pentru ca voi,dragii mei,sa ma vedeti in realitate,asa cum sunt eu,un anonim,fara sa stiti ca defapt este vorba chiar despre mine. stiu,o sa va para bizar,dar asta sunt eu. cum cineva a spus,durere si fericire in aceeasi persoana. pentru ca viata este plina de suisuri si coborasuri. pentru ca am momente in care as vrea sa ma descarc si nu am in fata cui,fac abuz de puterea mea de a scrie,umpland mii si mii de pagini de durere si suferinta. nu pozez in victima,pur si simplu relatez fapte. fapte care pe mine ma dor. fapte care nu ma lasa sa alerg libera,fapte care nu ma lasa sa imi iau propriile decizii. sau poate ca doar este fructul imaginatiei mele si a gandurilor altor persoane transpuse asupra mea. si pana la urma ce rol are aceasta lume in evolutia mea? nimeni nu imi traieste viata,eu sunt cea  care trebuie sa hotarasca ce va face. dar cum puteti sa pretindeti sa fac ce e corect pentru voi,cand eu nu am nicio satisfactie facand un anumit lucru? evident,voi nu aveti cum sa intelegeti asta. doar cineva care a trecut prin asa ceva stie poate recunoaste asta. dar nu ma plang. pana la urma,poate ca mi’am facut’o doar cu mana mea,poate nu. cui ii place bine,cui nu iar bine. chiar nu ma mai intereseaza. acum sunt doar eu,imi iau cheile si plec pe un drum nocturn,imi pun muzica ce stiu ca ma va linisti si voi uita de toti cei care la un moment dat mi’au gresit cu ceva. nu vreau sa urasc,pentru ca in felul asta ajung sa ma urasc si sa ma neg pe mine ca persoana. va las pe voi linistiti,ca sa pot fi si eu linistita. nu am nevoie de compasiune,nici macar de intelegere. sunt acele persoane care au grija sa imi faca ziua mai buna,sunt acele suflete,putine de altfel,care cred in mine si care cred ca voi face ce trebuie. iar daca voi dezamagi vreodata pe cineva,singura dezamagita voi fi chiar eu,pentru ca nu mi’am implinit adevaratul vis. dar pentru mine,voi face intr’adevar asta,voi fi cu adevarat implinita,iar voi veti fi martorii uimiti ai fericirii mele!


Pentru ultima data tu,pentru prima data eu

un ultim strop de ploaie.

un ultim sarut. o ultima imbratisare. un ultim vis. o ultima iluzie. ultima data cand te’am vazut,inainte sa pleci pe drumul tau. ultima data cand destinele noastre s’au unit. ultimul cuvant al tau urmat de sarutul amar al despartirii tale.

prima data cand mi’ai redat speranta. prima data cand mi’ai spus ce insemn pentru tine.prima data cand mi’ai spus ca aveai nevoie de cineva care sa te asculte numai cum eu stiu sa o fac. prima discutie care a durat ore intregi. primul suras ce a detensionat ambientul. primul vers cunoscut de amandoi. prima rasuflare usurata. prima cearta si prima explicatie inteligenta. primul telefon din toiul noptii si primul mesaj de noapte buna.

ultima seara impreuna.

ultima iluzie si totusi primul vis. primele lacrimi si primul semn de afectiune. primul semn ca vrei sa ma protejezi,dar cu toate astea nu faci nimic concret. prima intrebare insotita de ultimul raspuns.ultima fraza urmata de prima
imbratisare. prima ninsoare si totusi ultima ploaie. primul popas dar ultima oprire. ultimul minut inainte de eternitate. pentru prima data cand imi doresc ultimul lucru pe care as putea sa’l fac.

pentru ca e prima data cand te las sa ma vezi asa cum sunt si e ultima data cand tu te lasi indiferent in bratele mele. pentru ca a fost ultima data cand am vorbit si totusi a fost prima data cand mi’ai aratat cine esti cu adevarat. pentru prima data eu,pentru ultima data tu.

pentru primul zambet,pentru ultima lacrima. pentru ca nimic din toate astea nu s’a intamplat,pentru ca vreau sa stiu cine esti tu. pentru ca stii si nu vrei sa afli,pentru ca asculti si nu vrei sa auzi,pentru ca privesti si nu vrei sa vezi,pentru toate motivele pentru care eu sunt un mister pentru tine,pentru singurul lucru pentru care tu esti pentru mine ca o carte deschisa.

pentru ca nimic din toate astea nu e real,pentru ca imaginatia imi joaca feste,pentru ca am insomnii,pentru ca nu
stiu cum sa’ti dovedesc ca poti crede cu adevarat,ca poti deosebi adevarul de fals,pentru ca ma poti descoperi,pentru ca stii ca ratiunea nu ma lasa sa cred in lucruri efemere,pentru ca suntem doua fantome ale unei realitati plasmatice,pentru ca esti vocea constiintei mele,pentru ca am momente in care nu ma recunosc,pentru ca fiecare cuvant spus de tine ma trezeste din agonie,pentru ca tu esti eu,si pentru ca vreau sa stiu secretul tau atat de bine ascuns.


Ultimul gand

e una din acele dimineti de iarna.

trista,cu ultimele forte,priveste camera golita de suflare.deschide o fereastra catre viata pe care si-o doreste.fiecare pas pe care il face ii aduce aminte de tot ce s-a intamplat,de tot ce a facut-o sa fie o scorpie(asa cum multi obisnuiesc sa o numeasca).

ultima tigare din pachet acum arde nestingherita.este singurul ei viciu,ce o mai tine in viata.si-ar dori atat de mult,dar stie ca nu e posibil.nu sufera din dragoste.nu mai are de ce.acum totul s-a pierdut,totul s-a dus o data cu inocenta ei.a realizat ca toate visele ei se vor duce la fel ca si cele de pana acum daca nu va incerca sa se schimbe.

aburii unei cafele proaspat facuta contureaza o serie de imagini de vis. o poarta spre o lume de fictiune.da,este lumea in care prefera sa se refugieze atunci cand toate pier.

si nu mai incearca sa-si ascunda ochii inca umezi.nu vrea sa mai para stana de piatra.s-a saturat ca lumea sa o considere ceva ce nu este. nici macar fulgii de zapada ce se preling pe parul ei negru,nu ii mai simte.de ce sa se bucure de zapada grea,cand asta nu o lasa sa uite de tot ce insemna odata? cu un ultim suflu,soarbe ultima picatura de cafea si deschide calculatorul,plin de o incarcatura ce greu o poate tine pe umeri. se apuca de lucru…