Nu suntem decat simpli actori pe scena vietii.

Posts tagged “zambet

♥ Indicii ♥

Unde sa te uiti dupa semne?

La fel ca Vitoria Lipan, trebuie sa fii atenta la semnele cerului si pamantului, pentru a vedea ce iti spun astrele, ce iti spune oracolul, citeste in glasul pasarilor… Nu. Astea sunt prostii. Asculta-ti inima si priveste-l pe el in adancul sufletului: doar asa poti sti daca EL este perechea ta.

Spun „pereche”, nu „jumatate”, pentru ca asa cum spun inteleptii vremurilor, nu ne nastem cu cate un picior, o mana, o ureche, o jumatate de ficat si o jumatate de inima, asteptand ca un alt individ sa vina cu jumatatile ce se potrivesc puzzle-ului.

Asadar, priveste-te, priveste-l, priviti-va si asculta. Tu stii. Doar tu stii.

Care sunt semnele?

Printre altele, vor fi macar jumatate dintre cele pe care urmeaza sa ti le enumar. A se nota ca acesta nu este un top, desi am lasat ce e mai important la 20.

1. Inima ta stie

Nu ma refer la bataile necontrolate (du-te la un control daca le ai), ci la faptul ca iti este inexplicabil de bine cand esti cu el. Nu exista momente de plictiseala, chiar si cand nu mai aveti ce face e bine sa stati impreuna.

2. Felul cum te priveste

Daca te priveste asa, stii despre ce vorbesc. E privirea care iti spune „Hai sa ne mutam in eternitate impreuna” si, dupa asta, nici macar nu vei mai avea nevoie de nenorocitul de certificat de casatorie sau de inelul cu sau fara diamante. Iti poate da un inel de plastic castigat la Kinder, dar veti simti oricum legatura invincibila dintre sufletele voastre acordate perfect.

3. Felul cum il privesti

Tu nu iti dai seama, poate. Dar prietenele tale vad si, daca te cunosc destul de bine si daca sunt cu adevarat prietene, isi vor permite sa iti spuna : „Si peste 1000 de ani, tot impreuna v-am vedea!”

4. Felul cum te strange in brate

Poate nu se intampla prea des sa isi manifeste iubirea asa, dar cand te ia in brate simti ca acolo este locul tau. Ii auzi bataile inimii si ti se par cel mai firesc sunet, sunetul pe care ai vrea sa il ai mereu in minte: sa fie acolo, in surdina, mereu.

5. Nu isi doreste altceva

Chiar cand priveste alte fete, nu il vezi salivand. Apoi, cand isi intoarce privirea catre tine este ca si cum tocmai te-a (re)descoperit si se indragosteste din nou de tine.

Desigur, are si de ce! Doar esti o femeie minunata! Si il mai si iubesti inapoi! Ce si-ar putea dori mai mult? Eeeei, obraznicul!

6. Atractia fizica

Poate fi proaspat trezit, proaspat nebarbierit, proaspat nervos, proaspat botit, proaspat infrigurat, proaspat netuns, poti fi proaspat trezita, proaspat transpirata, proaspat neepilata, proaspat lenesa, proaspat isterizata si proaspat ciufulita, si v-ar veni oricum sa o faceti ca pe Discovery (in toate felurile de acolo)!

7. Proba varstei

Nu ma refer la diferentele de varsta dintre voi… asta nu e treaba mea. Eu ma gandeam la faptul ca iti poti imagina ca ajungeti impreuna la 70 de ani (dar sa mancati sanatos pana atunci! Sa nu fumati si sa nu consumati alcool in exces! Si treceti strada pe zebra!) si crezi, cu convingere, ca va veti iubi chiar si atunci, cu proteze, bastoane si par alb.

8. Fluturi

Nu in stomac, aia sunt pentru adolescenti (desi nu e obligatoriu sa lipseasca), nu, eu ma gandeam la fluturii pe care ii ai la cap! De fiecare data cand te gandesti la el, esti euforica. Chiar daca a facut ceva rau, pentru ca nu are cum sa fie prea grav (doar e sufletul tau pereche!), te bufneste rasul in tramvai cand te gandesti cum te-ai enervat tu degeaba si cat de haios este el de fapt. Nu vei putea niciodata sa stai suparata pe el.

9. Certitudinea copilului

Iti doresti un copil, ti-l doresti cu el si esti sigura ca va fi cel mai minunat copil din istorie. Si nu te-ar deranja sa va inmultiti ca iepurii… atat de mult il iubesti.

Desigur, pentru ca amandoi sunteti fiinte rationale, va veti multumi cu 3 clone („unul tie, unul mie, unul ca sa fie!”).

10. Comunicarea

Iti este usor sa ii spui orice, dintotdeauna ti-a fost. El nu te judeca, nu te cearta decat atunci cand e momentul. El te intelege, te ajuta, te asculta.

El nu vorbeste peste tine (adica nu vorbeste in timp ce vorbesti si tu… nu in timp ce este, practic, peste tine – acolo, din nou, nu ma bag! De data asta…).

11. Complimente

Le face, ti le face des, bine, exact cand ai nevoie si fara sa aiba aerul ca iti spune cat de frumoasa, de desteapta si de amuzanta esti ca sa te duca acasa, sa ti-o traga si sa nu te mai sune niciodata. Iti aminteste mereu ca arati genial, ca esti sexy, ca te iubeste, indiferent ca iti spune prin cuvinte, printr-un biletel lipit pe oglinda sau printr-o mangaiere.

12. Norii

Ti se pare ca norii arata ciudat? Esti nebuna! Da, si indragostita! Ii vezi tatuajul, buzele, chipul sau poate chiar copiii pe care urmeaza sa ii aveti in nori. Si apoi iti mai fac si cu mana? (O, nu, nu, nu! Du-te la control. Daca ii vezi e una, daca iti mai si raspund… nu e semn bun de la psihicul tau)

13. Cererea

Chiar daca inca nu te-a cerut de nevasta, este doar pentru ca nu a gasit inelul sau ocazia potrivite pentru tine, pentru ca tu esti de vis (chiar daca nu te vezi, pentru el esti!) si meriti momente de vis pe care el vrea sa ti le ofere atunci cand nu dormi.

Si cand in sfarsit o va face, iti va marturisi ca s-a gandit de mult timp la momentul asta si va face o gluma proasta, ca un copil idiot ce este, pe dinauntru.

14. Specialitatea casei

Adica te face mereu sa te simti speciala. Chiar daca esti cu el sau nu, te ajuta sa crezi ca esti, intr-adevar, deosebita. Este de ajuns sa iti dea un bip sau sa te tina de mana ca sa simti ca poti prelua in orice moment conducerea intregului univers.

Uneori nici nu iti dai seama ce anume face sau spune, pur si simplu te simti stapana pe tine, te simti iubita si iubibila, te simti stralucitoare fara sa ai pic de gloss pe buze sau strasuri pe bluza.

15. Totul vine de la sine

Chiar si cand intampinati un obstacol, te face sa crezi ca totul va fi bine. Si va fi, pentru ca va prelua controlul situatiei fara sa se planga si va rezolva orice problema rezolvabila, ca un mascul de baza ce e.

Poti avea incredere in el oricand si pentru orice: pentru a-ti desface oja al carei dop pare sa nu vrea sa iasa sau pentru a darama intregul etaj 7, unde sta vecina aia cu cainele ala stresant. Uneori, seamana putin cu Zeus!

16. Planurile de viitor

Nu ati abordat niciodata subiectul ca atare, pentru ca din diferitele discutii, a reiesit ca va doriti acelasi numar de copii, ca le veti alege nume rezonabile si cea mai buna scoala pentru copil (nu dupa palmaresul institutiei), ca, daca va luati caine, il plimba el dimineata si tu seara, dar inainte de a se innopta (daca se innopteaza, il va scoate tot el), ca ghivecele de flori trebuie sa fie maronii – merge bine cu orice planta – si ca peretii camerei vor fi galbenul cel mai pal, iar pe pat veti pune mereu paturi vesele, pufoase si colorate.

17. Parteneriat

Il sustii, orice ar fi, iar asta e reciproc. Oricand ai nevoie de un consultant, el e acolo. Oricand are nevoie de o parere, vine la tine.

Oricand cineva face vreun comentariu rautacios, fals sau deplasat despre tine, iti sare in apararea in cel mai potrivit fel cu putinta, bazandu-se pe faptul ca si tu faci sau ai face acelasi lucru intr-un caz asemanator.

18. Buze

V-ati sincronizat de la primul sarut. Sincronizarea este foarte importanta in orice relatie, daramite in cea cu sufletul pereche!

Daca ar fi prietena ta cea mai buna, cu siguranta vi s-ar sincroniza si ciclul menstrual: aveti aceleasi stari in aceleasi perioade, stiti care ce vrea sa cumpere inainte sa treaca pe lista, iti maseaza talpile fara sa il rogi si fara sa faca glume despre cum iti miros sosetele.

19. Prieteni si familie

Pentru ca el iti este prieten si familie, trebuie ca prietenii si familia ta sa il placa si ca prietenii si familia lui sa te placa.

Nu trebuie sa vi se ridice statui, dar sa vi se arate ca va potriviti in cercul celuilalt, fara sa simtiti nicio umbra de ironie gratuita, de invidie sau de respingere din partea celor dragi lui sau tie, astfel incat, la un moment dat, sa va fiti dragi cu totii tuturor (asta nu inseamna ca prietena ta trebuie sa il indrageasca pe tatal sau pe unchiul lui, intelegi ce zic).

20. Nimicurile

Da, astea chiar sunt cele mai importante. Cand va legati sireturile la fel, cand pui din reflex doua cani pentru ceai pe masa, intr-una 2 cuburi de zahar(pentru el) si intr-una un singur cub (pentru tine), cand face omleta exact cum iti place, fara sa te mai intrebe, cand stie exact ce ti-ai facut la par, cand iti spune cat de frumoasa esti dimineata, cand aproape ca ti-e dor de el, desi doarme la spatele tau, cand mama ta te intreaba dragastos „da’ baiatu’ meu ce mai face?”, cand mergi pe strada si ti se pare ca sunteti cel mai norocos cuplu, cand faceti dragoste si ai impresia ca vezi artificii pe tavan, cand … da, atunci.

Daca tot te-ai hotarat ca el este, atunci arata-i cat de mult il pretuiesti si continua sa il iubesti exact asa cum are nevoie. Si fiti fericiti!


♦ Vei reusi ?! ♦

atunci cand nu stii sa decizi intre suflet si ratiune,e greu. cand vrei sa faci un lucru si apoi multe iti impiedica reusita,e crunt. creierul o ia razna,mintea ti se incetoseaza,totul isi pierde claritatea,vezi rosu in fata ochilor,si… rezultatele sunt catastrofale.

toate povestile frumoase incep cu ” A fost odata … ” pana si intamplarile reale preiau ceva din acest SF nebun,ireal. lucruri se intampla,istorisiri decurg,apar zambete,apar sentimente,fericire,multumire,iubire… ah,ce frumos…

parca iti invie sufletul la viata. parca te simti the one and only. fluturasii isi fac loc agitati in stomacul tau,cunosti persoane,vorbesti,iti spui opinia,incerci,esuezi,te ridici,iar incerci si … MINUNE!! castigi! obtii ce ti-ai dorit cel mai mult de la viata. iti dai seama ca lucrurile intra pe fagasul normal,ca a rasarit si soarele pe strada ta,ca in sfarsit,iti primesti rasplata.

STOP!

nu e chiar cum crezi. fericirea nu tine decat 3 zile. asa zic batranii.

dar tu vrei sa demonstrezi ca va tine chiar mai mult de 300 de zile. si te chinui,iti faci ordine in ganduri,incerci sa faci alegerile potrivite,sa iti iasa totul dupa suflet,sa radiezi si sa iti tii aproape visele. si chiar reusesti. si te bucuri,pentru ca vezi ca va tine,te entuziasmezi pe cat de mult poti,atat de mult ca simti ca iti sare inima din piept. si parca incepi sa iti revii. parca esti tu din nou.

NU!

viata iar te da peste cap. si suferi,si iti curg lacrimi in cascade,si simti ca viata nu are rost,te demoralizezi,cazi,vrei sa fugi,sa pleci,sa te detasezi,si iti doresti din tot sufletul sa fi fost altfel,sa se fi intors roata pentru tine,nu impotriva ta.

UITE CA SE POATE!

iti mai da o sansa. mai dai o sansa. poate e ultima. dar vrei sa fie bine. vrei ca macar de data asta sa reusesti. lupti si iubesti,esti sincer si vorbesti,asculti,sfatuiesti,oferi un sprijin,pentru ca stii cat de frumos va fi. de data asta,iti faci cele mai mari sperante,vrei sa iti pui toate iluziile in acelasi cufar mic de lemn,aceleasi iluzii,sa fie alaturi de iluziile lui. vrei sa fie bine,iti impui,te schimbi,pentru ca si lucrurile s-au schimbat intre timp. sunteti alti oameni,mai maturi,suficient de inradacinati incat sa realizati ca nu mai sunteti copii. parca acum totul depinde de voi.

SI…

si ai vrea sa continue asa la nesfarsit. ai vrea sa fie o poveste de viata,o lectie,un drum ce va servi de exemplu de viata pentru restul.

depinde doar de tine,de voi…de toti..

ca aceeasi poveste inceputa cu ” A fost odata… ” sa se incheie cu „Si au fost fericiti…pana la adanci batraneti…

sa merite suferinta,chinul,iubirea,placerea,bucuria,sa aiba toate o recompensa.. sa nu se ajunga la ” A fost candva,acum s-a terminat...”


Erau atât de mici,ȋncât…

Astăzi de dimineaţă, când am tras sertarul din mijloc de la birou, să-mi caut ochelarii, am văzut că trăiesc ȋn el niste omuleţi. Intre tocul pentru ochelari şi plicul cu fotografii se afla o tânără pereche, mică, dar drăguţă. El, mare cât jumătate din palma mea, zâmbitor, cu ochii luminoşi ; ea, cât degetul meu inelar, zveltă şi aurie. Părul strâns la spate, semănând cu talasul, ȋi atingea umerii. Se uitau unul la altul, iar când am deschis sertarul, cu aceeaşi mişcare speriată, şi-au intors capetele spre mine, siliţi astfel să privească drept in sus. Fată de ei, eram cât Dumnezeu de mare şi greu. Am zâmbit, iar zâmbetul meu era pentru ei ca schimbarea vremii pentru cer. De altfel, nu păreau ȋnspăimântaţi. Luându-se de mână, s-au apropiat câtiva centimetri de pieptul meu, ȋmbrăcat ȋntr-un pulover albastru de lână, de care se sprijinea sertarul tras. Sub tălpile lor, a foşnit un săptămânal ilustrat cu care era aşternut sertarul. M-am aplecat, simţind că fiecare mişcare a mea poate să fie pentru ei ca un cutremur de pământ. Nu le puteam vedea expreşia ochilor, fiindcă erau prea mici, asemenea unor bobiţe intunecate. Mi-au explicat fără teamă că au necazuri. Mama ei nu este de acord cu căsătoria lor. Parcă-mi cereau ajutor.

Eram dupa micul-dejun, ȋntr-o dispoziţie excelentă. In sertarul meu se ascundeau lumi ȋntregi, sentimente, probleme. Pentru că numai intâmplarea făcuse să-i văd mai intâi pe ei doi. S-a arătat că au familii mai apropiate şi mai depărtate, că locuiesc ȋn casuţe micuţe, aflate de asemenea ȋn sertarul meu, că acolo este chiar o străduţă ȋngustă şi poate şi altceva. In orice caz, sertarul meu era intotdeauna plin de dorinţe, iubire şi adversităţi, lucru pe care l-am descoperit cu uimire. Işi aveau problemele lor, iar relaţia existentă ȋntre vieţile lor şi mâinile mele, glasul meu, fiinţa mea mi-a produs o plăcere ciudată, necunoscută pană atunci.

Deoarece am devenit pe neaşteptate o forţă nelimitată care, tam-nisam, luând cunoştinţă de trăirile lor, putea să le influenţeze. Erau atât de mici, ȋncât, la drept vorbind, pentru mine ei nu insemnau nimic, eu insă puteam fi totul pentru ei.

Repet, mă aflam intr-o dispoziţie bună şi m-am ocupat indată de rugăminţile lor. Am promis să vorbesc cu mama micuţei blonde. Mă bucuram dinainte ce mare autoritate voi fi pentru ea. Uitându-mă mai bine ȋn sertar, am vazut acolo şi linia orizontului a cărei existenţă in această cutie de lemn nici măcar n-o bănuiam. M-am aratat bun şi prietenos, ziua de august se anunţa senină. Am glumit cu ei, am râs, ba m-am dus şi la oglindă să-mi văd ochii verzi-cenuşii, necuviincioşi şi mari in comparaţie cu eleganţa bobiţelor omuleţilor. In sfarşit, dându-le de inţeles in mod delicat că trebuie să ies, am plecat ȋn oraş.

La cafenea, m-am intâlnit cu cineva care socotea că trebuie să-şi faca iluzii ȋn ceea ce mă priveşte. Cerul se innorase ȋntre timp şi a ȋnceput să plouă. După aceea, când m-am intors acasă, a incetat, dar pe strada rău pavată se adunaseră băltoace. In trecere, un autocamion ȋmprăştia noroiul moale. M-am lipit de zid, dar degeaba, fiindcă pantalonii mei noi de culoare deschisă, la care ţineam foarte mult, au fost murdăriţi de stropii de noroi.

Acasă, am deschis sertarul, căutând periile. L-am gasit acolo pe tânărul pe care ȋl cunoscusem, ȋmi făcea semne cu mâna. Zâmbind cu timiditate, mi-a explicat că acum este timpul tocmai potrivit să ȋi ajut, că …

I-am măturat pe toţi cu o singură miscare de mână.

stii… am citit povestioara asta.. am vrut sa o impartasesc si cu tine,sa iti dai seama cat inseamna micile bucurii.. micile suflete ce depind de tine..

asta inseamna sa iti pese de aia mai mici ca tine.. sa nu ii maturi cu o singura miscare..


Bine te-am regasit,dragul meu…

off, ce mult a trecut de cand nu m-am mai confesat tie, dragule.. nici nu stiu de unde sa incep, a trecut prea mult timp, si parca imi e si jena sa vin iar la tine, sa ma intorc cu coada intre picioare si sa iti spun ca mi-a fost dor de tine.. mi-a fost dor sa iti mai spun tot ce am pe inima, sa iti impartasesc ganduri frumoase, sa iti spun tot ce mi se intampla, sa imi regasesc cuvintele de altadata..

stau acum la o tigare cu tine si ma gandesc asa, ce ti-as spune daca ai fi o persoana pe care te-am dat uitarii, te-am abandonat din dorinta de a fi altfel, de a-mi lasa trecutul in urma? dar recitesc ce iti spuneam anterior si realizez de ce mare folos ai putut sa imi fii. stii? imi pare rau ca ti-am inselat increderea si ca te-am abandonat. esti ca un jurnal caruia stiu ca ii pot spune orice si asta ma face sa ma simt oarecum bine, dar stiu ca tu ma vei intelege si ma vei ajuta sa ma destainui tie,dragul meu!

a trecut mult timp, intr-adevar.. un an? poate si mai bine. dar s-au intamplat multe in perioada asta. s-a terminat o etapa din viata mea, am inceput alta, in sfarsit parasesc casa ce ma tinea prizoniera, in sfarsit parca imi iau viata in piept. sunt studenta acum! dar cu acelasi suflet de pana acum,doar putin mai inraita fata de persoanele ce mi-au facut rau.

insa.. nu despre ele vreau sa vorbesc acum. vreau sa iti spun dragul meu, de sufletele minunate ce le-am intalnit. sufletele care mi-au fost alaturi la greu si cei ce mi-au oferit un sprijin cand am avut nevoie de o vorba buna.

in primul rand.. EL! brunetul ce mi-a furat inima,ochisorii caprui ce mi-au sters lacrimile, cel care mi-a spus : „meriti totul!”.

stii,parca e ca o poveste in care toate se rezolva de la sine. in care toate isi urmeaza cursul frumos si firesc, si in care toate isi gasesc o solutie. as vrea ca doamne-doamne sa imi indeplineasca toate dorintele aprige legate de EL! dar stiu ca asa va fi. am incredere ca greselile si rautatile vor disparea pe parcurs. 

si apoi,sa vorbesc putin despre EA. oarecum ea m-a facut sa revin la tine. si stii de ce? si cum? poate o sa ti se para o prostie, dar uite ca e o prostie buna. am auzit-o cantand, recitand, am ras si am plans cu ea, si m-a impresionat profund povestea ei. o fata obisnuita, o tipa extrem de inteligenta, dar cu o personalitate ciudata si un suflet imens. imi pare rau doar ca nu m-am apropiat de ea mai devreme. e genul ala de fata pe care daca o vezi pe strada, infatisarea ei iti spune „mda,alta tipa dura si plina de ea”. neah!  n-ai nimerit-o. e genul ala care sufera si tace, care se inchide in sine si rabufneste doar in fata celui in care are deplina incredere. din fericire, sau mai bine zis, spre mirarea mea, am avut norocul sa mi se deschida in fata. si crede-ma cand iti spun, vei ramane si tu uimit. dar mai pastrez putin misterul, vei avea sansa mai tarziu sa o cunosti si tu mai bine 🙂 inca mai am multe lucruri pe care sunt convinsa ca le voi descoperi la ea. si zau ca sunt curioasa!

in fine.. si eu voi avea mai mult timp sa iti povestesc despre tot, sa iti mai astern gandurile mele, acum e tarzior, dar incep sa imi aduc aminte ce placut era cand stateam noi doi de vorba si iti dadeam ocazia sa ma privesti.

mi-a fost dor de tine!

*** Tu,constiinta mea, careia iti scriu, fii propia mea aparare! ***


♥ Undeva,acolo,doar tu si eu… ♥

poate fi mai dulce decat atat?

se poate sa am parte de mai mult de atat?

stii,in seara asta m’ai uimit cu adevarat. te cunosteam,dar parca acum vad din ce in ce mai multe in tine. nu,nu te speria,nu e inca una din declaratiile mele siropoase de dragoste.

am o stare de bine,stii,tu mi’ai oferit’o… mi’ai zis atat de dulce sa nu pun bot si mi’ai zambit atat de calduros incat nici nu as avea cum sa ma supar pe tine,crede’ma! ma uitam in ochisorii tai si parca iti sorbeam cuvintele unul cate unul si ma jur ca nu stiu ce ma apucase. de parca niciodata nu te’am vazut cum te’am vazut acum. si brusc,am realizat inca odata cat de multe descopar zi de zi la tine.

si asta ma uimeste din ce in ce mai mult. serios! imi aduceam aminte,parca un sir de amintiri mi se perindau prin capsor si parca imi zambea sufletul. acum chiar imi pare rau ca m’am suparat de atatea ori pe tine,si daca aveam si daca nu aveam dreptate. imi pare rau ca am tipat la tine cand nu trebuia si ca te’am scos din minti de atatea ori. stiu ca ma intelegi si ca intotdeauna privesti si din punctul meu de vedere,si asta e una din calitatile pe care le ai. din alea multe. si le stii,ca ti le’am repetat de atatea si atatea ori.

stii,parca as mieuna si as toarce de fericire acum. sau mai degraba te’as cuprinde cu bratele si te’as purica si te’as scarpina asa cum bine stiu ca iti place,si ca din cauza asta ma numesti maimutica tailandeza..

off,stii,cateodata asa te’as strange la pieptul meu fara sa iti mai dau drumul,doar pentru ca stii cum sa ma faci sa ma simt ca si cum nu as vrea sa iti mai dau drumul,ca si cum te’as impacheta ca pe un biletel de amor si te’as purta cu mine oriunde m’as duce..

vezi? de asta nu pot sa te fac sa suferi,de asta nu fac nimic din ce altele ar face doar ca sa’si demonstreze ca sunt tari sau smechere sau mai stiu eu ce..

pentru ca undeva,acolo suntem doar tu si eu…


♦ Din nou…

in urma cu o luna incepea un nou capitol in viata mea. urma sa las trecutul in trecut,urma sa las deoparte tot sirul lung de suferinta,toate palmele pe care mi le daduse viata,toate jignirile pe care fusesem nevoita sa le suport,urma sa scap de ce ma urmarea de mult timp – de toata teama pe care o aveam de rau. alesesem sa plec cu ea,sa uitam impreuna si sa ne construim un viitor doar al nostru,doar noi doua si doar clipele noastre impreuna.

ei ne primisera,ne acceptasera si se bucurau pentru decizia noastra,pentru pasul asta. pentru ca in sfarsit avusesem taria sa incheiem orice socoteala cu trecutul,sa’l stergem cu buretele si sa incepem ceva nou,O VIATA NOUA!

a fost bine acolo. a fost superb. parea un vis,dar credeam cu toata taria ca este realitate…

eram libera sa imi vad de viata mea,eram libera sa fac aproape tot ce’mi doream. atunci ma sprijineau toti,erau toti de partea mea si totul era roz. imi revenisem,ma pusesem pe picioare,sanatatea mea isi reluase cursul normal,zambeam,radeam,ma simteam bine,linistita,multumita,satisfacuta,de ce nu? satisfacuta ca obtinusem tot ce imi dorisem vreodata. o relatie,o familie,sprijin,afectiune,sprijin.

si dintr’o data,usor usor,chiar daca a fost mult prea repede,s’a rupt. cateva telefoane si o intalnire,niste acte si cateva promisiuni au schimbat totul in mai putin de o zi.

am facut tot posibilul sa o intorc,am incercat din toate puterile mele de copil care vrea sa faca numai bine sa nu pierd ce reusisem atat de greu sa obtin. i’am ascultat pe ei,am cantarit ce mi se spunea dintr’o parte si din alta, am judecat si am pus in balanta. chiar si in sinea mea,stiam ca trebuie sa fac pe dracu in 4 sa o tin acolo,sa nu o las sa plece de unde venise…

si am facut…am luptat cu mori de vant,am stricat o relatie frumoasa de sange,doar din iubire si din dorinta de a fi bine. am incercat sa o conving ca nu e chiar atat de drept expusa. ca sa fiu si mai mult chinuita si haituita ca un caine,am fost gonita. am fost asemuita cu acea persoana,mi s’a spus ca nu sunt crezuta,mi s’a aratat ca nu am fost ascultata,nu mai spun ca mi’as fi dorit macar atunci sa fiu inteleasa. nu,astea nu s’au intamplat. nici pe departe.

dintr’o parte gonire,din alta parte incercarea de a ma cumpara. nu asa se rezolva ceva. am spus ca daca ei au decis ca e mai bine ca noi sa plecam,inseamna ca poate dumnezeu imi da inca o lectie. nu imi convine si nu imi va conveni niciodata,pentru ca eu sunt genul ala care iarta pe moment poate,dar nu va uita niciodata ce i s’a intamplat. si bun,si rau.

doar El imi mai e aproape,doar El stie cat am suferit,cat am tras,cat am incercat. ma acuza toti,rand pe rand,ca nu am fost suficient de convingatoare sau ca am gresit cand am facut ce am facut. nu,nici nu am gresit,nici nu m’am dat pe dupa deget. am spus ca nu imi convine,am dat argumente,poate spuse mai frumos sau poate mai urat. am facut totul ca sa nu fiu nevoita sa ma intorc aici,asta a fost motivul…

dar chiar si asa,chiar si cand am facut tot posibilul,si ei stiu asta in subconstientul lor,toti stiu asta,continua sa ma acuze. de ce? pentru ca sunt singura care mai sufera,sunt singura care se mai framanta si nu poate dormi din cauza grijilor,din cauza frustrarilor. da,sunt aici acum,dar nu inseamna ca mi’am schimbat modul de a gandi. da,sunt aici,dar asta nu inseamna ca as vrea sa renunt la ce mai am. nu,nu voi renunta la singurul lucru care mi’a ramas. singurul lucru care m’a ajutat sa meg mai departe pana acum si vreau sa ma ajute si in continuare.

nu insist degeaba. nu lupt atat de mult orbeste. lupt pentru ceva. pentru ceva in care cred cu toata taria mea. nu pentru ca e datoria mea,ci pentru ca asta simt si pentru ca vreau sa demonstrez ca pot face in asa fel incat macar noua sa ne fie bine. teama nu isi are locul atunci cand iubesti nebuneste asa cum o fac eu,asa cum o face el. vreau sa demonstrez ca ma tin de promisiunile pe care le’am facut,doar ca am nevoie de macar putina intelegere. a se pune in locul meu e extrem de greu,si stiu asta. dar o gandire rece va scoate la iveala faptul ca daca o relatie se desfasoara cu stiinta,daca asta e situatia,va fi mai bine.

in momentul asta e singurul lucru care ma mai indeamna sa am o rugaminte,sa explic ceva,sa fiu inteleasa si sa nu fiu acuzata ca am picat pe o panta gresita. pentru ca asta e inca un obstacol pe care ca un suflet,trebuie sa incercam sa’l trecem. vreau sa fac tot posibilul sa mai salvez ce a mai ramas. sa nu distrug si eu ceea ce deja au distrus altii.

nu pot ascunde ce simt acum,si pentru ca nu am cui spune totul de’a fir a par,asa cum este – unora nu ma pot descarca,pe altii nu ii intereseaza problemele mele,cativa dintre ei ma acuza si acum,iar ceilalti nici macar nu vor sa ma asculte,sa’mi vorbeasc – stau si vorbesc singura cu un monitor,scriu ceva ce poate nimeni nu o sa citeasca,pentru ca nu e nimeni care sa ma asculte si sa ma inteleaga si sa ma ajute.

am ramas singura si nu mai sunt la fel. nu ma atinge cu nimic faptul ca ei ma privesc si ii doare ca nu stiu ce mi se intampla,ca nu stiu ce am eu pe suflet,dar nici nu le voi spune. le va lua mult sa descopere. ce ma doare este ca mai sunt cativa care au crezut in mine,si’au pus toate sperantele in mine,iar eu nereusind,sunt acum tinta unor razbunari,unor cuvinte foarte dure,unei legaturi ce fara ajutor se va rupe.

vreau macar aici sa nu fiu acuzata ca n’am incercat totul,ca nu am dat dovada de bunavointa,ca am ascuns. vreau sa fie totul clar,pentru ca doar asa vom avea noi liniste. pentru ca doar asa nu ne vom mai ascunde si vom putea sa ne bucuram in continuare de noi,de tot ce am strans in catva timp…

o fac pentru ca vreau sa stau linistita,pentru ca destul teama mea l’a afectat si pe el. destul acel „trebuie” ne amara sufletele cand sarutul de despartire era defapt suspin. destul acel „nu pot,nu ma lasa” era refuzul de fiecare data. nu vreau sa mai existe asa ceva,nu vreau sa mai am piedici,nu vreau sa mai fiu pusa in situatia de pana acum pentru ca si pe el il afecteaza,si poate mai mult decat realizez eu. stiu ca se teme,stiu ca nu crede,pentru ca nici eu nu sunt suta la suta convinsa,dar vreau sa imi arat ca am incercat totul,ca am facut tot posibilul.

daca nici atunci nu va fi asa,daca chiar si atunci voi avea vreo piedica,voi pleca. voi pleca singura,voi uita de tot si ma voi transforma intr’un monstru. inca nu sunt,pentru ca inima mea e prea incalzita de afectiune,si nu pot. ma tine cineva strans si ma tin promisiunile pe care vreau sa le respect acum,mai mult ca niciodata.

sprijinul si cuvantul sunt singurele lucruri de care am nevoie si fara de care nu pot continua…


♦ Ochii unui suflet

sentimentul ala de fericire si tristete in acelasi timp,feelingul ala de dinainte,si un nod in gat,care abia de te mai lasa sa rasufli … asta simt acum,asta vreau sa iti arat,sa iti scriu,sa stiu ca poate,defapt sigur,o vei simti si tu cand nu voi mai fi aici. vor mai fi alte cateva zile in care obisnuinta de a’ti vedea chipul zambitor si ochii blanzi vor deveni un chin,pentru ca nu vei fi acolo,vor mai fi alte multe clipe in care iti voi simti lipsa,in care imi va fi dor de caldura ta,de vocea ta,de mangaierile si cuvintele de bine ce m’au insotit in tot timpul asta,langa tine. o sa imi fie dor de cafeaua de dimineata,o sa imi fie dor sa ne tachinam,sa ne uitam la ceas si sa tragem de ultimele doua minute pana cand le facem doua ore,sa ne spunem unul celuilalt ce simtim,eu cu capul pe pieptul tau,tu cu mana pe pieptul meu. si stii ca o sa imi lipseasca pana si momentele in care cu greu reusesc sa te calmez,iar apoi am satisfactia ca macar tu mai imi oferi un suras sincer. si stii si ca zilele astea o sa le petrec asa cum ar trebui,dar ca va lipsi ceva. va lipsi boarea aia placuta ce ma invaluie atunci cand ma tii strans lipita de tine,va lipsi si tigarea fumata in doi,va lipsi si aburul fierbinte cu iz de cafea dintr’o seara ploioasa,vor lipsi drumurile pe care le faceam impreuna,va lipsi plimbarea aia in care mi’ai spus „asa vreau sa fii mereu,sa nu te schimbi!” si ma bucur,nici nu ai idee cata fericire pot simti ca am de ce sa imi fie dor,ca imi lipseste ceva,si sa stiu ca acasa o sa ma astepti tu. o sa imi spui din nou ca iti era dor de parfumul meu,de zambetul,de ochii mei. ochii care stiu cand iti este rau si cand iti este bine. sufletul care te simte in orice moment. pentru ca ce simt pentru tine m’a facut sa fiu atat de atenta in tot ce te priveste,sa incerc sa fac totul pentru a vedea o sclipire in ochii aia umezi,in ochii aia ce odata au varsat lacrimi pentru mine. si chiar de voi fi acolo si tu vei fi aici,citind asta,voi sti fara sa imi spui,ca in adancul tau surazi,ca in sufletul tau creste ceva,ca esti multumit ca ma faci fericita. desi cuvintele uneori pierd din toate trairile care le construiesc,stiu ca tu privesti dincolo de cuvinte,stiu ca citesti printre randuri si intelegi exact ce simt acum,ce vreau sa exprim. e prima zi cand nu suntem unul langa celalalt,cand timpul trece si mai adaugam la istorie inca o fila,inca o ora,inca o clipa. dar voi avea rabdare,si ti’o voi spune la momentul potrivit. vreau sa fim fata in fata,sa ma uit in ochii tai cand voi rosti cuvintele alea …


Ploaia care va cadea pacatele toate mi le va spala!

te privesc si vad in ochii tai ceea ce poate imi doream sa vad de atata timp,inca de cand visam la un fat-frumos calare pe un cal alb.

vad in privirea ta afectiunea ce mi’o porti,vad senzatia ce o ai atunci cand imi atingi buzele,iti simt caldura si iti aud respiratia.

cine ar fi crezut ca acum as putea sa stau langa tine cu atata seninatate,si in acelasi timp sa am zambetul pe buze,sa nu am nicio grija si sa nu imi pese de ce s’a intamplat sau s’ar putea intampla.

„ploaia care va cadea pacatele toate mi le va spala…”

asta e melodia care ne insoteste intr’o dimineata calduroasa,ne tine pe amandoi in brate,ne astupa urechile,dandu’ne frau liber simturilor.

mai mult nu as avea ce sa mai spun,mai multe nu as avea de adaugat. de ce?

pentru ca fericita,pot striga ca AM TOT!


♦ Cu cuvintele mele…

stau singura cu gandurile mele si abia acum realizez cat de fericita pot fi. chiar si cu atatea obstacole in cale,inca imi regasesc miezul ala de speranta sa mai pot zambi. inca mai am copilaria aia in mine,sa ma ascund de o picatura de ploaie ce se scurge de pe frunze,inca mai am puterea sa ofer liniste celor din jurul meu si sa ii fac sa se simta bine in prezenta mea,chiar daca eu poate nu ma simt ok. cred ca abia acum realizez ca,dupa mult timp,imi mai gasesc forta sa pot sa spun „uite,chiar am realizat ceva azi”,dincolo de toate esecurile de pana acum sau nervii pe care involuntar ii acumulez cu fiecare ora ce trece. pana la urma si asta e normal,nu ar mai fi firesc sa nu am nicio grija,sau sa stau relaxata,ca si cum nimic nu ar urma sa se intample sau nimic nu s’ar fi intamplat. e ceva’ul ala care te mai trezeste un pic din visare si iti dai si tu seama ca traiesti. astazi,nu stiu ce a fost cu mine,dar am simtit ca treptat ma eliberez de toata energia aia negativa ce pusese stapanire pe mine,inca de cand m’am trezit. ieri a fost groaznic,imi venea sa plang din orice nimic,chiar si graiul mi se schimbase. un prieten mi’a spus ca mi s’a ingrosat vocea,ca sunt ingrijorata de ceva. isi daduse seama ca e ceva in neregula cu mine. m’am uitat la el surprinsa,penru ca nici eu nu stiam ce aveam. intr’adevar,el imi observase starea nasoala in care eram si a facut tot posibilul sa imi revin. l’am apreciat si continui sa’l apreciez pentru asta. si astazi,nu stiu,a fost ceva aparte. poate si timpul ala petrecut cu persoana potrivita,si mai ales faptul ca aveam cu cine vorbi si ca puteam sa fiu eu,fara sa ma prefac si sa imi spun ofurile exact asa cum erau ele. fara sa ma tin de povesti sau sa incerc sa par ce nu sunt. ma uitam ca vorbeam atat de detasat si atat de calm,nici nu mai imi dadeam seama ca,cu cateva ore inainte,eram un pachet de nervi. vezi tu,chiar si iesitul asta in natura,faptul ca nu mai stau inchisa in casa,si ca sunt libera,macar 3-4 ore si ca nu mai sta nimeni sa imi urmareasca fiecare miscare imi da un sentiment de bine. si una peste alta,parca e altfel cand vezi ca aproape toate intra pe fagasul ala pe care ti’l doreai de mult. chiar si faptul ca ai cu cine sta de vorba,ca ai acolo pe cineva sa’ti fie aproape cand ai nevoie,si ca te intelege,iti simte fiecare stare,pentru ca si el,la randu’i a trecut prin ele,conteaza foarte mult. in sfarsit,pot spune ca simt o oarecare imbunatatire,dincolo de stress’ul zilnic,provocat de anumite persoane. am ajuns deja sa le ignor,pentru ca mi’am dat seama ca nu are sens. sa urasc pentru asta? nu,mi’as face si mai mult rau. prefer sa iau ce e bun din orice,pentru ca doar asa ma simt ok,si ma simt libera, multumita,implinita. simteam nevoia sa imi astern gandurile pe hartie,nu imi imaginam ca voi scrie atat,ca voi spune atatea,dar atunci cand te apasa ceva,sau cand vrei sa marturisesti ceva,o faci pur si simplu. nu stai sa te gandesti de doua ori…


Mi’e dor!

mi’e dor de momentele alea…

mi’e dor de felul in care ma priveai,mi’e dor de surasul ala dulce,mi’e dor de tot ce insemni tu,de tot ce faci,de tot ce spui,si mai ales,cum o spui…

mi’e dor de atingerile alea pierdute,mi’e dor de buzele tale ce tremurau atunci cand ma sarutai,mi’e dor de aerul ala cald si de vantul rece dupa care tanjeam atat de mult…

mi’e dor de locul ala,numai al nostru,mi’e dor de ceasca de cafea impartita in doi,mi’e dor de fumul tau de tigara,mi’e dor de ochii tai blanzi,de vocea ta calda,de mangaierea ta calma…

mi’e dor sa pierd ore in sir admirandu’ti felul de a fi,mi’e dor sa las minutele sa se scurga atunci cand esti cu mine,mi’e dor sa plec undeva departe si sa stiu ca imi va fi dor de tine,pentru ca nu vei fi acolo.

nu vreau sa’mi fie dor de noi,nu vreau sa ma gandesc ca toate astea candva s’ar narui,nu vreau nici macar sa incerc sentimentul ala crunt.

de ce?

pentru ca sentimentul asta de dor si dorinta de  ne revedea candva stiu ca va fi cel mai sublim. pentru ca stiu ca exact acest dor imi tine focul aprins si dorinta ta de a fi langa mine se intensifica pe zi ce trece. pentru ca stiu ca fiecare atingere nu este doar a mea sau a ta,ea doar face parte din noi.

si stii,poate ti se va parea bizar ca scriu toate astea,poate te vei intreba daca despre tine e vorba,poate vei fi nedumerit.

am ales sa o fac,am ales sa o strig in toate cele patru zari,pentru ca stiu ca … defpt nu mai stiu nimic. nu mai gandesc cu ratiunea acum. am scris’o pentru ca asta am simtit. pentru ca asta am vrut sa spun. sa iti spun. am vrut s’o stii inaintea altora,am vrut sa o auzi,soptindu’ti usor la ureche.

da!

mi’e dor!

si sentimentul asta imi da cea mai mare satisfactie…